Dicționar de sinonime
Sinonime culegător
Cuvântul „culegător” are următoarele sinonime:
culegător ( substantiv )
- zețar
- culegar
- probar
- vingălac
Alte sinonime:
- colecționar
- compozitor
Sinonime Apropiate
- zețar - tipograf, culegător
- publicist - jurnalist, ziarist, gazetar
- sufragiu - vot, adeziune, aprobare, asentiment
- știre - informație, veste, noutate, comunicare, înștiințare, cunoaștere, consimțire, aprobare, permisie
- ziarist - publicist, jurnalist, gazetar
- ziaristică - gazetărie, jurnalism, presă, publicistică
- încuviințare - admitere, acceptare, aprobare, consimțire, acord, aviz, consimțire, învoire, voință
- agrement - distracție, plăcere, desfătare, aprobare, consimțământ, acceptare, primire, încuviințare
- asentiment - acord, aprobare, consimțire, adeziune, încuviințare
- blam - înfierare, dezaprobare, reaprobare, vestejire, condamnare
- dezlegare - rezolvare, soluționare, limpezire, îngăduință, aprobare, încuviințare, permisiune, voie, iertare
- consimțământ - încuviințare, acord, aprobare, învoială
- oprobiu - reprobare, dezaprobare, condamnare, dispreț, rușine
Dex culegător
- culegător, ~oare 1-2 , (Persoană) care culege recolta. 3 (; uneori complinit prin "tipograf') Zețar. 4 (Cu determinări) Colecționar. 5 Mașină de cules.
- CULEGĂTÓR, -OÁRE, culegători, -oare, , 1. și Persoană care adună recolta. 2. și (Cu determinări) Colecționar. Culegător de folclor. 3. Zețar. 4. Mașină de cules. – Culege + -ător.
- CULEGĂTÓR, -OÁRE, culegători, -oare, și 1. și Persoană care adună recolta. 2. și (Cu determinări) Colecționar. Culegător de folclor. 3. Zețar. 4. Mașină de cules. – Culege + -ător.
- CULEGĂTÓR, -OÁRE, culegători, -oare, și 1. Persoană care adună recolta de cereale, de fructe etc. Culegător de bumbac. 2. (Cu determinări introduse prin «de») Colecționar. Eminescu a fost un pasionat culegător de folclor. 3. Muncitor tipograf care compune în culegar textul carp urmează să fie imprimat; zețar. A intrat la un tipograf. La optsprezece ani era culegător. VLAHUȚĂ, O. A. I 147. creează tipografii și ziare, improvizează un personal de ucenici zețari, de ucenici culegători. MACEDONSKI, O. IV 118.
- CULEGĂTÓR ~i m. 1) Lucrător care culege recolta. 2) tipogr. Muncitor specializat în culegerea literelor tipografice după manuscris; zețar. 3) rar Persoană care adună obiecte pentru colecție; colecționar. /a culege + suf. ~ător
- culegător m. 1. cel ce culege sau face o culegere: culegător de basme; 2. zețar.
- culegătór, -oáre adj. Care culege, colector. Lucrătoru care adună literele și formează cuvintele la tipografie (zețar).