Dicționar de sinonime

Sinonime culme

Cuvântul „culme” are următoarele sinonime:

culme ( substantiv )
  1. vârf, pisc, crestă, creștet
  2. coamă, spinare, sprânceană
  3. apogeu
Alte sinonime:
  • creastă
  • rudar
  • rudă
  • obârșie
  • sâmcea
  • piscan
  • spic
  • tigvă
  • titilă
  • vârvare
  • picui
  • țiclău
  • suiș
  • muchie
  • sprinceană
  • culmiș
  • comană
  • coroană
  • laț
  • samară
  • slimnă


Sinonime Apropiate

  • creastă - culme, coamă, vârf, pisc
  • creștet - vârf, culme, creastă, pisc
  • spinare - spate, dos, creastă, culme, coamă
  • vârf - culme, creastă, pisc, extremitate, capăt
  • apogeu - culme, zenit, vârf
  • coamă - creastă, culme, creștet, muchie
  • zenit - apogeu, culme
  • culminație - vârf, apogeu
  • obcină - culme, vârf, creastă
  • piperat - picant, condimentat, pișcător, scump, costisitor, exagerat, obscen, imoral
  • episcopie - eparhie, episcopat, diaceză
  • scrijeli - a cresta, a zgâria, a tăia
  • vertex - creștet
  • vlădică - episcop, arhiereu
  • zimț - crestătură, dinte, ban, monedă

Dex culme

  • culme 1 Partea cea mai înaltă a unui munte sau deal creastă, coamă, spinare, vârf culmiș. 2 Muchie orizontală formată de cele două planuri înclinate ale acoperișului. 3 Grindă orizontală în care sunt fixați căpriorii acoperișului. 4 Muchia de sus a unui zid. 5 Partea cea mai de sus. 6 (; la cal) Coamă. 7 Podoabă din vârful coifului. 8 Gradul cel mai înalt la care se poate ajunge apogeu. 9 La ( în) ~ Foarte mult. 10 ~a ~milor Nemaipomenit! 11 Prăjină lungă (în casele țărănești), fixată de grinzi, de care se atârnă haine, țesături sau obiecte. 12 (; ; ) Două sau mai multe rânduri de bețe pe care se clădesc fagurii. 13 Țesătură țărănească, colorată, în formă de fâșie, întinsă pe perete ca podoabă. 14 Ce-i pe mine, și pe ~ Asta-i tot ce am! 15 Punctul cel mai înalt în traiectoria unui corp ceresc. 16 A fi în ~a fericirii A fi foarte fericit. 17 Asta-i ~a! Exprimă indignarea.
  • CÚLME, culmi, 1. Partea cea mai de sus, prelungită orizontal și ușor înclinată, a unui munte sau a unui deal; vârf, culmiș. ♦ Punctul cel mai înalt în drumul parcurs de un corp ceresc. 2. Gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; apogeu. ◊ Culmea culmilor! sau asta-i culmea! = asta întrece orice margini, e nemaipomenit. 3. Prăjină lungă în casele țărănești, fixată orizontal de grinzi, de care se atârnă haine, obiecte casnice etc. – culmen.


Sinonimul cuvântului culme

Sinonimul cuvântului culme


Testează-te!