Dicționar de sinonime
Sinonime cununie
Cuvântul „cununie” are următoarele sinonime:
cununie ( substantiv )
- căsătorie
- nuntire
- nuntit
- cunună
- pirostrie
Sinonime Apropiate
- pirostrie - crăcană, cunună, coroană
- nuntă - cununie, căsătorie
- ghirlandă - cunună, coroană, împletitură
- încorona - a încununa, a termina, a încheia, a fini
- îndeaproape - atent, minuțios, amănunțit, meticulos, exigent
- mariaj - căsătorie
- matrimoniu - căsătorie, căsnicie
- măritiș - căsătorie
- menaj - gospodărie, casă, căsătorie, căsnicie, familie
- minuțios - scrupulos, meticulos, migălos, exigent, atent, amănunțit, riguros, serios, grijuliu
- căsătorit - familist, însurat, măritat, cununat
- coroană - diademă, cunună, domnie, monarhie
- dezvoltat - crescut, mărișor, răsărit, avansat, evoluat, civilizat, înaintat, amănunțit, detaliat
- detaliat - amănunțit
Dex cununie
- cununie 1-2 Căsătorie (religioasă). 3 ( o persoană; ) Cu ~ Căsătorit religios. 4 Cunună (6). 5-6 A(-și) pune ~ pe cap (sau pe frunte) A (se) cununa. 7 A-i săruta cuiva ~niile A lua parte la cununia cuiva.
- CUNUNÍE, cununii, 1. Căsătorie (religioasă). ◊ Cu cununie = (despre soț sau soție) căsătorit religios. ◊ A lua (pe cineva) cu cununie = a se căsători cu cineva religios. 2. Cunună (3). ◊ A(-și) pune cununiile (pe cap) = a (se) cununa. – Cununa + -ie.
- CUNUNÍE, cununii, 1. Căsătorie (făcută după ritualul religios). nuntă. Hai, mîndră, la cununie Pînă-i frunza verde-n vie. JARNÍK-BÎRSEANU. D. 49. ◊ (Despre soț sau soție) Cu cununie = unit prin căsătorie legitimă. O avea de la o soră a ei, care nu avusese bărbat cu cununie. PAS, Z. I 183. ◊ A lua (pe cineva) cu cununie = a se căsători cu cineva. 2. (Concretizat) Cunună care se pune pe capul mirilor în timpul slujbei religioase a cununiei ◊ A-și pune (sau a-i pune cuiva) cununiile pe cap = a se căsători, a se cununa (sau a cununa pe cineva).
- CUNUNÍE ~i f. 1) Ceremonie religioasă cu ocazia căsătoriei. 2) Cunună care se ține deasupra capetelor mirilor în timpul ceremoniei religioase. /a cununa + suf. ~ie
- cununie f. 1. cunună nupțială: cu cununie de flori pe frunte OD.; 2. căsătorie religioasă.
- cununíe f. (d. cunună. Cunună care se pune în capu mireluĭ și a mireseĭ la biserică. Fig. Nuntă. Cu cununie, legitim: nevastă cu cununie.