Dicționar de sinonime
Sinonime curma
Cuvântul „curma” are următoarele sinonime:
curma ( verb )
- a înceta
- a opri
- a termina
- a întrerupe
- a stăvili
- a suprima
Alte sinonime:
- reteza
- tăia
- înceta
- întrerupe
- opri
- a reteza
- a rupe
- a conteni
- a se opri
- a se potoli
- a se sfârși
- a sta
- a se termina
- a [se] ostoi
- a se prorupe
- a tinchi
- a se precurma
- a se întrerupe
- a se frânge
- a [se] întrerupe
- a [se] opri
- a [se] tăia
- a pune capăt
- a încheia
- a tăia
- curmă
Sinonime Apropiate
- înceta - a conteni, a se opri, a sista, a suspenda, a întrerupe, a curma, a termina, a sfârși, a dispărea
- conteni - a înceta, a se curma, a întrerupe, a opri, a termina
- întrerupe - a opri, a curma, a suspenda, a conteni, a sista, a tăia, a înceta
- stăvili - a curma, a înceta, a împiedica, a întrerupe, a sta, a staționa, a zăbovi, a rămâne, a păstra
- oprire - încetare, curmare, pauză, stopare, blocare, staționare, stație, haltă, popas
- părăsi - a lăsa, a abandona, a evacua, a pleca, a înceta, a întrerupe, a renunța, a neglija, a conteni
- sfârși - a termina, a încheia, a isprăvi, a pune capăt, a înceta, a fini, a muri, a deceda, a dispera
- sista - a întrerupe, a suspenda, a opri
- stăvili - a opri, a bara, a zăgăzui
- încontinuu - întruna, continuu, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, permanent, pururi, veșnic
- interzice - a opri, a interzice, a stopa, a prohibi, a suprima, a bara
- încetățeni - a naturaliza, a statornici, a înrădăcina încetează!, termină!, ajunge!, stop!, gata!
- întruna - mereu, continuu, necontenit, necurmat, neîncetat, permanent, pururi, permanent, veșnic
- lichida - la termina, a încheia, a sfârși, a finaliza, a suprima, a ucide, a desființa, a asasina, a achita
- deconecta - a întrerupe, a decupla, a suprima, a suspenda, a rupe legătura, a se destinde, a se odihni, a se reface, a se recrea
Dex curma
- curma2 curmală
- curma1 1 ( sfori, legături ) A strânge tare, încât pătrunde în carne. 2 A tăia un lemn de-a curmezișul. 3-4 A (se) rupe. 5 ( oameni) A se apleca de mijloc. 7 A (se) obosi. 8-9 A (se) întrerupe brusc. 10-11 A (se) omorî. 12-13 A încheia (sau a întrerupe) o conversație. 14 ( părul) A lega strâns. 15-16 ( „din drum”) A (se) abate din drum. 17 A traversa. 18-19 A ~ pământul A umbla (sau a se zbate) mult. 20-21 A (se) decide (în cele din urmă). 22-23 ( o acțiune judiciară) A (se) stinge.
- CURMÁ, curm, I. I. 1. (Despre sfori, frânghii, legături) A strânge tare, a pătrunde în carne; a strangula. 2. A tăia un lemn de-a curmezișul. ♦ și A (se) frânge, a (se) rupe. 3. (Despre oameni) A se apleca de mijloc. II. 1. și A (se) întrerupe brusc; a (se) termina. ♦ A(-și) pune capăt vieții, zilelor; a (se) omorî. 2. A încheia sau a întrerupe o conversație. – kurmue.
- A CURMÁ curm tranz. 1) A strânge tare pătrunzând. Legătură era prea strânsă, îi curma brațul. 2) rar (lemne) A desface de-a lungul prin tăiere; a despica. 3) fig. A face să înceteze (pentru un timp). ~ o discuție. 4) A face să se curme. /Cuv. autoht.
- A SE CURMÁ mă curm intranz. 1) A se rupe în două sau în mai multe bucăți (prin îndoire, lovire etc.); a se frânge. 2) rar A se îndoi de mijloc; a se apleca tare; a se frânge. 3) fig. A se opri brusc; a se frânge. 4) A ajunge la sfârșit; a se termina. Viața i s-a curmat. /Cuv. autoht.
Antonime curma
- A curma ≠ a spori