Dicționar de sinonime
Sinonime cuvenit
Cuvântul „cuvenit” are următoarele sinonime:
cuvenit ( adjectiv ) 
- indicat, adecvat, nimerit, oportun, datorit, meritat
 - cerut, necesar, trebuincios, recerut
 
Alte sinonime: 
- conform
 - convenabil
 - corespunzător
 - potrivit
 - recomandabil
 - recomandat
 - pertinent
 - cuviincios
 - răspunzător
 - sănătos
 - trebuitor
 
Sinonime Apropiate
- cerut - necesar, trebuincios, cuvenit, impus
 - recomandabil - oportun indicat, bun, potrivit, adecvat
 - nimerit - potrivit, adecvat, convenabil, corespunzător, oportun, recomandabil, util, reușit, izbutit
 - oportun - nimerit, binevenit, adecvat, potrivit, recomandabil
 - indicat - nimerit, convenabil, corespunzător, potrivit, binevenit, recomandabil
 - necesar - trebuincios, indispensabil, folositor, util, neapărat
 - nepotrivit - deplasat, inoportun, vătămător, neprielnic, nefavorabil, impropriu, inadecvat
 - corespunzător - adecvat, nimerit, convenabil, potrivit, congruent
 - datorit - cuvenit, provenit, cauzat, pricinuit
 - periculos - primejdios, riscant, amenințător, hazardat, nociv, rău, vătămător, contraindicat
 - pozitiv - avantajos, adecvat, practic, valoros, pragmatic, eficace
 - prescripție - dispoziție, prevedere, obligație, aviz, indicație, rețetă, anulare, stingere, perimare (jur.)
 - răzbunător - revanșard, ranchiunos, vindicativ
 - săgeată - semn, indicator, aluzie, înțepătură, ironie
 - serviabil - săritor, amabil, îndatoritor, complezent, prevenitor, inimos
 
Dex cuvenit
- cuvenit, ~ă 1 Care (îi) revine cuiva de drept cuveni (1). 2 Meritat. 3 Convenit. 4 Potrivit.
 - CUVENÍT, -Ă, cuveniți, -te, Care se cuvine, meritat; corespunzător, potrivit. – cuveni.
 - CUVENÍT, -Ă, cuveniți, -te, Corespunzător, potrivit. Guvernul a luat măsurile cuvenite. ▭ Sătenii duc pe leneș la locul cuvenit. CREANGĂ, P. 332.
 - cuvenít, -ă adj. Care se cuvine, care datorește: plata cuvenită. Care se cade, care trebuĭe: a spus fie-căruĭa vorba cuvenită.
 - cuveni 1 (Construit cu dativul persoanei) A avea drept la ceva. 2 (Construit cu dativul persoanei) A merita. 3 (Construit sau nu cu dativul persoanei și complinit printr-un infinitiv sau un conjunctiv) A fi conform normelor moralei a se cădea (29). 4 Cum se ~ne După cum se cere. 5 A se potrivi. 6 A fi vrednic de... 7 (; în vechile texte bisericești, după подоьитисе) A se asemăna. 8 (; la Alecsandri) A conveni. 9 A recunoaște. 10 A trebui.
 - CUVENÍ, 3 cuvíne, IV. 1. A-i reveni cuiva ceva, a avea drept la ceva; a merita. 2. A fi conform cu cerințele morale; a se cădea. – convenire.
 






