Dicționar de sinonime

Sinonime cârpaci

Cuvântul „cârpaci” are următoarele sinonime:

cârpăci ( verb )
  • a cârpi
  • a petici
  • a potlogi
Alte sinonime:
  • petici
  • a peticări
cârpaci ( substantiv )
  • peticar
  • pantofar (prost)
  • târâie-brâu
  • ageamiu
Alte sinonime:
  • meseriaș prost
  • nepriceput
  • cârpăci


Sinonime Apropiate

  • cârpi - a coase, a petici, a repara, a drege, a lovi, a bate, a atinge, a da pălmi, a snopi
  • cârpeală - cârpire, reparație, refacere (superficială), lucru de mântuială, peticire
  • trândav - leneș, inactiv, pierde-vară, farniente, trântor, târâie-brâu
  • incompetent - incapabil, nepregătit, nepriceput, ageamiu
  • naiv - credul, pueril, ingenuu, inocent, candid, neștiutor, ageamiu, prost
  • nepriceput - neștiutor, ignorant, incapabil, incompetent, neîndemânatic, neghiob, ageamiu, neisprăvit, nelămurit
  • neputincios - incapabil, nepriceput, ageamiu, slab, nevolnic, neajutorat, bicisnic, nevoiaș, suferind
  • coase - a cârpi, a repara, a prinde (cu acul), a broda

Dex cârpaci

  • cârpáci 1 Meseriaș care peticește, care repară încălțăminte, haine cârpitor. 2 Meseriaș care lucrează prost. 3 Persoană nepricepută, care lucrează prost.
  • CÂRPÁCI, cârpaci, Meseriaș care peticește, care repară încălțăminte, haine etc. ♦ Meseriaș sau, persoană care lucrează prost. – Din kărpač.
  • CÂRPÁCI ~ m. 1) Meseriaș care repară obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte. 2) depr. Meseriaș care lucrează rău. /<bulg. kărpaț
  • CÎRPÁCI, cîrpaci, 1. Meseriaș care peticește, care repară încălțăminte, haine etc. Față de ceilalți tractoriști, el era ceea ce este un cîrpaci pe lîngă un cizmar. MIHALE, O. 168. Cobzarul a fost crescut de moș Ioniță, cîrpaciul, în coliba de pe maidan. PAS, Z. I 196. Un om minunat cum era cîrpaciul din casa de scînduri... G. M. ZAMFIRESCU, SF M. N. II 12. Un cîrpaci de cizme... aci-n piața sta. PANN, P. V. I 30. 2. Meseriaș prost, care lucrează rău. Tot zidar. Cîrpaci însa în meserie. PAS, Z. I 100. Mi-ai pus piele scoaptă, cîrpaciule, zise Mogoragea înfuriat, CREANGĂ, A. 106.
  • cârpaciu m. 1. cel ce drege încălțăminte vechi; 2. fig. lucrător prost. .
  • cîrpácĭ m. (bg. kŭrpačĭ). Care drege încălțăminte saŭ și haĭne vechĭ. Fig.. Lucrător saŭ scriitor prost. – Fem. cîrpace, pl. tot așa.
  • cîrpaci
  • Cârpaci ≠ meșter


Antonime cârpaci

  • Cârpaci ≠ meșter


Sinonimul cuvântului cârpaci

Sinonimul cuvântului cârpaci


Testează-te!