Sinonime dădăcire

Cuvântul „dădăcire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• sfăt - povață, îndrumare, îndemn, călăuzire, consfătuire, consiliu, adunare, taifas, discuție
• povață - sfat, îndrumare, recomandare, îndemn
• ședință - consfătuire, adunare, întrunire, reuniune (oficială)
• tratament - terapeutică, terapie, îngrijire, comportament, manieră, atitudine, evoluție, schimbare, mutație
• veghe - nesomn, trezie, priveghere, pază, ocrotire, strajă, îngrijire
• incurie - delăsare, neglijență, neîngrijire
• indicație - îndrumare, lămurire, recomandare, sfat, îndemn, directivă, orientare, prescripție
• instrucțiune - directivă, îndrumare, dispoziție, indicație, lămurire
• îndemn - impuls, imbold, stimulent, stimul, îndrumare, povață, sfat
• învățământ - educație, instrucție, cultură, concluzie, învățătură, îndrumare, sfat, lecție
• neglijență - nepăsare, indolență, delăsare, apatie, indiferență, neîngrijire, dezordine, incurie
• consiliu - sfat, povață, îndemn, îndrumare, conducere, organ (administrativ)
• directivă - indicație, îndrumare, ghid, normativ
• conciliabul - consfătuire, urzire, uneltire
• cură - tratament, dietă, îngrijire

Dex dădăcire

• dădăcire 1 Îngrijire a unui copil în calitate de dădacă dădăcit1 (1). 2 (Rar) Dădăcit1 (2). 3 Îndemnare. 4 Sfătuire insistentă, până la plictiseală dădăcit1 (4).
• dădăci 1 A îngriji un copil în calitate de dădacă. 2 A se ocupa de o persoană (adultă) ca de un copil. 3 A sfătui insistent, până la plictiseală. 4 A îndemna.
• DĂDĂCÍ, dădăcesc, IV. 1. A fi dădaca unui copil, a-l îngriji în calitate de dădacă. 2. A servi, a îngriji pe cineva ca pe un copil, a-l asista în orice acțiune. – Din dădacă.
• DĂDĂCÍ, dădăcesc, IV. 1. A îngriji (în calitate de dădacă) un copil. Alături de părinții mei, în inima mea își are locul mama Sia... femeia de încredere care i-a dădăcit și crescut pe dînșii ca și pe mine. M. I. CARAGIALE, C. 73. 2. A se ocupa de o persoană (adultă) ca de un copil; a îndruma, a conduce; (, ironic) a sfătui insistent, pînă la plictiseală. Uită-te mata pentru ce s-a întors. Ca să gogească și eu să stau și să-l dădăcesc! C. PETRESCU, O. P. II 48. Am cunoscut pe vestitul Kirkireu... care crescuse pe banul Manolache Băleanu și l-a dădăcit pînă la moarte. GHICA, S. 258.
• A DĂDĂCÍ ~ésc 1. tranz. 1) (copii) A îngriji în calitate de dădacă. 2) fam. (persoane) A trata cu grijă exagerată (ca o dădacă), dând sfaturi insistente la fiecare pas. 2. intranz. A practica ocupația de dădacă; a fi dădacă. /Din dădacă
• dădăcì v. a crește un copil.
• dădăcésc v. tr. (d. dădacă). Îngrijesc copiiĭ. V. intr. Trăĭesc ca dădacă.

Sinonimul cuvântului dădăcire

Testează-te!