Sinonime deșteptăciune

Cuvântul „deșteptăciune” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• sagacitate - pătrundere, agerime, ascuțime, subtilitate
• inteligență - deșteptăciune, minte, pricepere, pătrundere, subtilitate, judecată, rațiune, duh, doxă
• acuitate - pătrundere, agerime, subtilitate, ascuțime, sagacitate
• clarviziune - acuitate, perspicacitate, ascuțime, agerime
• minte - judecată, rațiune, gând, cugetare, inteligență, deșteptăciune, intelect, spirit, istețime
• sprinteneală - vioiciune, agilitate, agerime, suplețe
• finețe - delicatețe, grație, gingășie, sensibilitate, rafinament, subtilitate, agerime, ingeniozitate
• judecată - minte, intelect, inteligență, spirit, rațiune, raționament, chibzuire, idee, gând
• intelect - minte, inteligență, gândire, judecată, rațiune
• îndemânare - iscusință, dibăcie, pricepere, istețime, agerime
• duh - arătare, fantomă, nălucă, strigoi, stafie, suflet, spirit, inteligență, minte
• creier - encefal, cerebel, minte, inteligență, judecată, spirit
• spirit - minte, rațiune, gândire, judecată, intelect, reflecție, duh, suflet, imaginație

Dex deșteptăciune

• deșteptăciune 1 Inteligență. 2 Istețime. 3-4 Faptă (sau vorbă) a celui care pretinde că este atotștiutor.
• DEȘTEPTĂCIÚNE Însușirea de a fi deștept (2); inteligență. ♦ (Adesea ) Faptă sau vorbă de om deștept (2). – Deștept + -ăciune.
• DEȘTEPTĂCIÚNE Însușirea de a fi deștept; inteligență, istețime. Sta pururi la bibliotecă, lîngă o fată mărunțică cu ochii plini de deșteptăciune. CAMILAR, N. I 114. Chinui Joe pe bietul Prometeu pentru deșteptăciunea și ascuțimea lui de minte. ISPIRESCU, U. 88. ♦ Faptă sau vorbă de om deștept. (Folosit de obicei ironic) Mare deșteptăciune ai spus!
• DEȘTEPTĂCIÚNE ~i f. 1) Facultatea de a înțelege ușor și profund fenomenele, lucrurile; agerime a minții; inteligență. 2) Faptă sau vorbă de om deștept. /deștept + suf. ~ăciune
• deșteptăciune f. calitatea omului deștept: pricepere, inteligență.
• deșteptăcĭúne f. Inteligență.
• DEȘTEPTĂCIÚNE s. 1. v. inteligență. 2. agerime, dibăcie, inteligență, iscusință, istețime, îndemînare, pricepere. (~ unei persoane.)
• DEȘTEPTĂCIUNE 1. intelect, inteligență, judecată, minte, pricepere, rațiune, spirit, duh, (, și ) pamet, înțelegere, doxă, cap, creier. (Are o ~ de nivel mediu.) 2. agerime, dibăcie, inteligență, iscusință, istețime, îndemînare, pricepere. (~ unei persoane.)
• deșteptăciune, deșteptăciuni prostie; faptă sau afirmație care dovedește prostie.
• a da pe-afară de deșteptăciune a fi prost.

Sinonimul cuvântului deșteptăciune

Testează-te!