Dicționar de sinonime
Sinonime debil
Cuvântul „debil” are următoarele sinonime:
debil ( adjectiv )
- plăpând
- delicat
- firav
- fragil
- șubred
- slab
- fără putere
Alte sinonime:
- gingaș
- pirpiriu
- prizărit
- sfrijit
- slăbănog
- slăbuț
- pițigăiat
- mârșav
- ticălos
- gubav
- morânglav
- sighinaș
- șiștav
- maladiv
- bolnăvicios
Sinonime Apropiate
- fragil - plăpând, firav, slab, sensibil, delicat, friabil
- firav - delicat, debil, slăbuț
- gingaș - delicat, fin, grațios, fragil, suav, firav, plăpând, sensibil, dificil
- bolnăvicios - debil, firav, șubred, maladiv
- pieritor - muritor, efemer, fragil, plăpând
- prizărit - debil, slab, pipernicit, prăpădit
- slab - debil, vlăguit, costeliv, jigărit, supt, sfrijit, pierit, fricos, ezitant
- slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
- slăbănog - slab, debil, vlăguit, neputincios, infirm, olog
- străveziu - transparent, limpede, clar, senin, vizibil, evident, manifest, debil, slab
- fraged - crud, proaspăt, delicat, fin, gingaș, tânăr, plăpând
- anemic - slab, firav, slăbit, epuizat, nerezistent, slăbănog
- atacabil - vulnerabil, firav, slab, nerezistent
- debilita - a slăbi, a se șubrezi
- delicat - ales, fin, diafan, gingaș, grațios, firav, suav, elegant, distins
Dex debil
- debíl, ~ă 1-2 ( ființe) Lipsit de rezistență (la efort fizic sau) la îmbolnăviri. 3 Plăpând. 4 ~ mintal Înapoiat mintal, care nu poate depăși nivelul de cunoștințe al primelor patru clase elementare.
- DEBÍL, -Ă, debili, -e, (Despre ființe) Lipsit de rezistență la eforturi fizice și la boli; firav, plăpând, slăbuț. ◊ (Substantivat) Debil mintal = persoană care suferă de debilitate mintală. – Din débile, debilis.
- DEBÍL, -Ă, debili, -e, (Mai ales despre copii) Cu organismul plăpînd, firav, slăbuț, fără putere. Copil debil. ♦ Slab, ușor, vag. Cît a lipsit judecătorul... am prins un debil pretext de drum la el acasă. GALACTION, O. I 99. Cînd Evantia își ridică ochii, recunoscu pe fața lui o expresie senină și un surîs debil fluturînd pe buzele lui subțiate. BART, E. 351.
- DEBÍL, -Ă Firav, slăbuț, plăpând. ◊ Debil mintal = înapoiat mintal. ♦ Slab, vag, ușor. .
- DEBÍL, -Ă 1. firav, slăbuț, plăpând. ♦ ~ mintal = înapoiat mintal. 2. slab, vag, ușor. (< fr. débile, lat. debilis)
- DEBÍL ~ă (~i, ~e) 1) (despre ființe, organisme) Care are o constituție lipsită de vigoare; firav; slab; plăpând. 2) și substantival (despre persoane) Care se caracterizează prin slabe capacități mintale; înapoiat mintal. /<fr. débile, lat. debilis
- debil a. slab.
- *débil, -ă adj. (lat. débilis, d. debére, , a avea maĭ puțin, a fi debitor). Slab, fără putere, vorbind de ființe. – Fals debíl (fr. débile).
Antonime debil
- Debil ≠ puternic, tare, vânjos, vânos, vârtos, viguros, voinic