Dicționar de sinonime
Sinonime decăzut
Cuvântul „decăzut” are următoarele sinonime:
decăzut ( adjectiv )
- corupt, stricat, imoral, degradat
- declasat, ruinat
Alte sinonime:
- depravat
- desfrânat
- destrăbălat
- dezmățat
- nerușinat
- pervertit
- vicios
- libertin
- deșănțat
- parșiv
- deșucheat
- rușinat
- șucheat
- teșmenit
- aselghicesc
- demoralizat
- spurcat
- decrepit
Sinonime Apropiate
- corupt - decăzut, stricat, depravat, imoral, destrăbălat, dezmățat, libertin, vicios, pervers
- părăginit - dărăpănat, ruinat, părăduit, degradat
- viciat - poluat, irespirabil, puturos, alterat, infect, pestilențial, corupt, imoral, depravat
- impracticabil - defect, stricat, degradat, desfundat, rău
- imund - murdar, jegos, impur, dezgustător, degradat, ruinat, oribil
- incorect - inexact, greșit, eronat, necinstit, neonest, coruptibil, ilegal, imoral
- libertin - depravat, desfrânat, destrăbălat, imoral, afemeiat, stricat, vicios
- obscen - indecent, imoral, corupt, trivial, nerușinat, josnic, impudic, deșănțat, vulgar
- corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
- decadență - declin, regres, degradare, depravare, corupție, imoralitate
- desfrânat - corupt, depravat, destrăbălat, imoral
- destrăbălat - corupt, imoral, desfrânat
- deșănțat - imoral, corupt, obscen, destrăbălat, dezmățat, trivial, bizar, ciudat, straniu
- dezmăț - destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
- depravat - corupt, imoral, desfrânat
Dex decăzut
- decăzút1 1-4 Decădere (1-4).
- decăzút2, ~ă 1 Care a ajuns într-o stare de decădere (1-4) declasat, degradat, depravat. 2 Care este în declin. 3 ~ din drepturi Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea, în termenul prevăzut de lege, a unor condiții sau formalități.
- DECĂZÚT, -Ă, decăzuți, -te, 1. Ajuns în stare de decădere, în declin. ♦ Depravat, declasat, stricat. 2. (Urmat de determinări introduse prin „din”) Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. – decădea.
- DECĂZÚT, -Ă, decăzuți, -te, 1. Care a ajuns în decădere, în declin. ♦ Depravat, declasat, stricat. 2. (Urmat de determinări introduse prin „din”) Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. – decădea.
- DECĂZÚT, -Ă, decăzuți, -te, 1. În stare de decădere, în declin, scăpătat. ♦ Stricat, corupt, vicios. 2. (; urmat de determinări introduse prin «din») Care a pierdut drepturile sau prerogativele acordate de lege, prin neîndeplinirea anumitor condiții sau formalități. Decăzut din drepturi.
- DECĂZÚT, -Ă 1. Ajuns în stare de decădere, de declin. ♦ Depravat, stricat. 2. Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea, în termenul prevăzut de lege, a unor condiții sau formalități. .