Sinonime decadent

Cuvântul „decadent” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
• decadență - declin, regres, degradare, depravare, corupție, imoralitate
• dezmăț - destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
• perdiție - dezmăț, destrăbălare, corupție
• pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
• viciat - poluat, irespirabil, puturos, alterat, infect, pestilențial, corupt, imoral, depravat
• incorect - inexact, greșit, eronat, necinstit, neonest, coruptibil, ilegal, imoral
• natural - elementar, firesc, curat, pur, nativ, frust, genuin, neamestecat, necorupt
• obscen - indecent, imoral, corupt, trivial, nerușinat, josnic, impudic, deșănțat, vulgar
• cinstit - corect, onest, integru, prob, incoruptibil, loial, de bună credință, nepătat, virtuos
• decăzut - corupt, stricat, imoral, degradat, declasat, ruinat
• desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție
• desfrânare - dezmăț, corupție
• desfrânat - corupt, depravat, destrăbălat, imoral
• desfrâu - dezmăț, corupție, orgie

Dex decadent

• decadént, ~ă 1 Care se află în declin. 2 Care prezintă caracterele decadentismului. 3 Propriu decadentismului. 4-5 , (Persoană) cu comportament, cu atitudini ieșite din comun care nu respectă anumite reguli, anumite conveniențe sociale, un anumit fel de a se îmbrăca. 6-7 , (Adept) al decadentismului (1).
• DECADÉNT, -Ă, decadenți, -te, 1. Care se găsește în decadență, în declin. 2. Care prezintă caracterele decadentismului; propriu decadentismului. – Din décadent.
• DECADÉNT, -Ă, decadenți, -te, 1. Care decade, care este în declin, în decadență, în decădere. Cultură burgheză decadentă. 2. Care prezintă caracterele decadentismului, care este propriu decadentismului. Poeții decadenți, interesați să acopere contradicțiile sociale, să mascheze mizeria și asuprirea, mistifică, născocesc simboluri, exagerează conștient, împotriva legilor firii, aspectele neesențiale din realitate, menite să slujească lumii exploatatorilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, 348, 2/3. Literatura decadentă se caracterizează prin manifestări criminale și macabre. IONESCU-RION, C. 102.
• DECADÉNT, -Ă 1. Care decade, în declin. 2. Propriu decadentismului. // și Adept al decadentismului. .
• DECADÉNT, -Ă I. 1. care se află în decadență; în regres. II. , (adept) al decadentismului. (< fr. décadent)
• DECADÉNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care manifestă decadență; în decadență. 2) Care ține de decadentism; propriu decadentismului. Atitudine ~tă. /<fr. décadent

Sinonimul cuvântului decadent

Testează-te!