Dicționar de sinonime
Sinonime decență
Cuvântul „decență” are următoarele sinonime:
decență ( substantiv )
- politețe
- bună-cuviință
- respect
- considerație
Alte sinonime:
- cuviință
- reverență
- urbanitate
- urbanism
- jenă
- manieră
- pudoare
- rușine
- sfială
- pudicitate
- pudiciție
Sinonime Apropiate
- bună-cuviință - politețe, decență, maniere
- considerație - stimă, respect, prețuire, cinstire, apreciere, prestigiu, reputație, părere, opinie
- cuviință - decență, politeță, respect, urbanitate
- deferență - respect, considerație
- prestigios - important, reputat, faimos, respectat, însemnat
- prestigiu - considerație, faimă, autoritate, vază, reputație, strălucire
- pudoare - decență, sfială, reticență, rezerve, inocență
- gentilețe - amabilitate, politețe, atenție, curtoazie, drăgălășenie
- licență - brevet, patentă, autorizație, permis, necuviință, vulgaritate, indecență
- micime - puținătate, scurtime, meschinărie, josnicie, impolitețe
- nepoliticos - ireverențios, nerespectuos, mitocan
- nerușinare - necuviință, impertinență, obrăznicie, nesimțire, insolență, neobrăzare, indecență, vulgaritate
- nesocotit - nechibzuit, necugetat, imprudent, nesăbuit, irațional, neprevăzător, disprețuit, desconsiderat, nerespectat
- obscenitate - imoralitate, indecență, trivialitate, murdărie
- aprecia - a evalua, a aprecia, a estima, a cântări, a prețui, a cinsti, a stima, a onora, a respecta
Dex decență
- decență 1 Respect al bunelor moravuri bună-cuviință. 2 Pudoare. 3 Lipsă de pretenții modestie.
- DECÉNȚĂ Respect pentru bunele moravuri, bună-cuviință; pudoare. – Din décence, decentia.
- DECÉNȚĂ Respect al bunelor moravuri, bună-cuviință; pudoare. – Din décence, decentia.
- DECÉNȚĂ Bună-cuviință, respect al bunelor moravuri; pudoare. Salonul din anul acesta dovedește că pictura romînă a intrat într-o fază nouă, o fază pe care ați putea-o numi faza decenței. CARAGIALE, O. III 253.
- DECÉNȚĂ Bună-cuviință; pudoare. .
- DECÉNȚĂ respect pentru bunele moravuri; bună-cuviință; pudoare. (< fr. décence, lat. decentia)
- DECÉNȚĂ f. 1) Atitudine de respectare a regulilor de bună purtare, a conveniențelor și a moralei; bună-cuviință. 2) Comportare care vădește o asemenea atitudine. /<fr. décence, lat. decentia
- decență f. bunacuviință.
- *decénță f., pl. e (lat. decentia). Onestitate exterioară, cuviință.
- dețenție decență
Antonime decență
- Decență ≠ indecență
Sinonimul cuvântului decență