Dicționar de sinonime
Sinonime decent
Cuvântul „decent” are următoarele sinonime:
decent ( adjectiv )
- cuviincios
- respectuos
- sfios
- politicos
- pudic
Alte sinonime:
- rușinos
- acceptabil
- onorabil
- reverențios
- cumsecade
- la locul său
Sinonime Apropiate
- cuviincios - respectuos, binecrescut, politicos, atent, decent, educat, la locul său
- pudic - rușinos, sfios, decent, reținut, nevinovat
- indecent - nerușinat, impudic, necuviincios, imoral, obscen
- trivial - nerușinat, indecent, obscen, necuviincios, ordinar, vulgar
- licențios - imoral, indecent, necuviincios, trivial, libertin, obscen, pornografie, vulgar, deșănțat
- nepoliticos - ireverențios, nerespectuos, mitocan
- obscen - indecent, imoral, corupt, trivial, nerușinat, josnic, impudic, deșănțat, vulgar
- decoltat - răscroit, indecent, necuviincios, fără perdea
- deocheat - indecent, necuviincios, decoltat, fără perdea, compromis, pătat, condamnat
- prevenitor - amabil, atent, curtenitor, politicos, serviabil
- pudoare - decență, sfială, reticență, rezerve, inocență
- timid - sfios, sfielnic, rușinos, rezervat
- galant - curtenitor, amabil, drăguț, gentil, politicos, atent, darnic, generos, culant
- gentil - amabil, curtenitor, politicos, drăguț, galant
- ireverențios - nepoliticos, obraznic
Dex decent
- decént, ~ă 1 Care este lipsit de pretenții : modest. 2 Care respectă buna-cuviință cuviincios. 3 Pudic.
- DECÉNT, -Ă, decenți, -te, Cuviincios, pudic. – Din décent, decens, -ntis.
- DECÉNT, -Ă, decenți, -te, Care este așa cum cere buna-cuviință, plin de decență, cuviincios. Limbaj decent. ▭ Nu o duce decît la filmele morale și decente. C. PETRESCU, C. V. 89. Mi se pare că iau act cu brutalitate de fapte care nu mă privesc și nu-i decent să mă privească. IBRĂILEANU, A. 17.
- DECÉNT, -Ă Cuviincios. .
- DECÉNT, -Ă 1. cuviincios; reverențios, plin de decență. 2. pudic, rușinos. (< fr. décent, lat. decens)
- DECÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane și despre manifestările lor) Care este în conformitate cu decența; plin de decență; cuviincios. /<fr. décent, lat. decens, ~ntis
- decent a. cuviincios.
- *decént, -ă adj. (lat. décens, -éntis, d. decet, se cuvine. V. decor). Conform decențeĭ, cuviincĭos: purtare, vorbă decentă. Adv. În mod decent.
- DECÉNT adj. 1. v. politicos. 2. pudic, rușinos, sfios. (O comportare ~.) 3. acceptabil, onorabil. (Duce o viață ~.)
- DECENT 1. cuviincios, politicos, respectuos, reverențios. (O atitudine ~.) 2. pudic, rușinos, sfios. (O comportare ~.)
Antonime decent
- Decent ≠ indecent, necuviincios, impertinent, insolent, nerușinat, obraznic
Sinonimul cuvântului decent