Dicționar de sinonime
Sinonime decepționat
Cuvântul „decepționat” are următoarele sinonime:
decepționat ( adjectiv )
- dezamăgit
- deziluzionat
- înșelat
- dezumflat
Alte sinonime:
- trist
- nesatisfăcut
decepționat ( substantiv )
- decepție
Sinonime Apropiate
- tripotaj - escrocherie, potlogărie, înșelătorie
- falsitate - neadevăr, inexactitate, înșelătorie, denaturare, plăsmuire, escamotare, minciună, deformare, ipocrizie
- iluzoriu - înșelător, amăgitor, ireal, irealizabil
- impostură - escrocherie, șarlatanie, înșelătorie, fraudă, pungășie
- amăgitor - înșelător, seducător, iluzoriu, mincinos, himeric
- aparent - nereal, iluzoriu, imaginar, înșelător, părelnic, fals, evident, vădit, vizibil
- ars - fript, pârlit, pârjolit, păcălit, înșelat, derutat, tras pe sfoară
- cacealma - păcăleală, înșelătorie
- deziluzie - dezamăgire, decepție, insucces, amărăciune
- fraudă - înșelătorie, furt, hoție, pungășie, șarlatanie, delapidare, escrocherie, coțcărie
- fript - ars, prăjit, pârjolit, înșelat, păcălit, păgubit
- specios - aparent, iluzoriu, înșelător, amăgitor
- trădător - vânzător, delator, perfid, înșelător, infam, infidel, necredincios
- mincinos - nesincer, prefăcut, ipocrit, fățarnic, perfid, fariseu, duplicitar, fals, născocit
- fals - neadevărat, contrafăcut, plăsmuit, artificial, denaturat, fictiv, prefăcut, simulat, fățarnic
Dex decepționat
- decepționat2, ~ă Care a suferit o decepție dezamăgit, deziluzionat.
- decepționat1 1-2 Decepție (1-2).
- DECEPȚIONÁT, -Ă, decepționați, -te, Care a suferit o decepție; dezamăgit, deziluzionat. – decepționa.
- DECEPȚIONÁT, -Ă, decepționați, -te, Care a suferit o decepție, care a fost înșelat în speranțele lui; dezamăgit, deziluzionat. Cometa nu se ivi. O parte din lume plecă acasă decepționată. MACEDONSKI, O. III 90. În «Rolla» Musset zugrăvește un tip decepționat, un pesimist contemporan lui. GHEREA, ST. CR. II 319. – Pronunțat: -ți-o-.
- *decepționát, -ă adj. Cuprins de decepțiune, înșelat în speranță. V. buzat.
- decepționa 1-2 A înșela (speranțele sau) încrederea cuiva a dezamăgi, a deziluziona.
- DECEPȚIONÁ, decepționez, I. A înșela speranțele sau încrederea cuiva, a cauza cuiva o decepție; a dezamăgi, a deziluziona. – Din decepție.
- DECEPȚIONÁ, decepționez, I. A cauza o decepție, a înșela așteptările sau speranțele cuiva; a dezamăgi, a deziluziona. Spuneam secretarului companiei care mă decepționase: Mă duc în provincie. CAMIL PETRESCU, T. III 493. – Pronunțat: -ți-o-.
- DECEPȚIONÁ I. A provoca o decepție; a dezamăgi. .
- DECEPȚIONÁ tr. a provoca o decepție; a deziluziona, a dezamăgi. (< decepție + -ona)