Dicționar de sinonime
Sinonime declamator
Cuvântul „declamator” are următoarele sinonime:
declamator ( adjectiv )
- pompos
- afectat
- retoric
- emfatic
- umflat
- bombastic
Alte sinonime:
- artificial
- căutat
- convențional
- fals
- făcut
- grandilocvent
- manierat
- nefiresc
- nenatural
- pretențios
- prețios
- sunător
declamator ( substantiv )
- recitator
- evanghelizator
- orator
- predicator
- retor
- vorbitor
Sinonime Apropiate
- bombastic - retoric, emfatic, afectat, declamator, pompos, grandilocvent
- grandilocvent - afectat, emfatic, retoric, pompos, patetic, bombastic, prețios
- emfatic - retoric, afectat, prețios, bombastic, grandilocvent
- afectat - întristat, mâhnit, abătut, trist, emfatic, retoric, umflat, fals, forțat
- ditirambic - elogios, entuziast, superlativ, retoric, umflat, emfatic
- prețios - scump, valoros, căutat, afectat, artificial, nenatural, retoric
- artificial - nenatural, confecționat, prefabricat, prefăcut, afectat, teatral, forțat, căutat, retoric
- afectare - emfază, retorică, bombasticism, sclifoseală, fandoseală
- emfază - bombasticism, afectare, grandilocvență, poză, retorică, prețiozitate
- elocvență - oratorie, retorică, expresivitate, pregnanță, plasticitate
- prețiozitate - pedanterie, afectare, artificialitate, retorică
- nenatural - artificial, făcut, afectat, emfatic
- conferențiar - vorbitor, orator, profesor
- tiradă - retorică, vorbărie
- pretențios - exigent, sever, minuțios, mofturos dificil, năzuros, afectat, strident, încărcat
Dex declamator
- declamator, ~oare 1 ( cuvinte, intonație, stil) Care seamănă cu declamarea (2) declamatoric (1), declămăcios (1). 2 ( cuvinte, intonație, stil) Bombastic. 3-6 , (Persoană) care declamă (1-2).
- DECLAMATÓR, -OÁRE, declamatori, -oare, (Despre cuvinte, expresii, stil) Pompos, bombastic, emfatic. – Din déclamatoire.
- DECLAMATÓR, -OÁRE, declamatori, -oare, (Despre oameni) Care declamă; (despre ton, gesturi, stil etc.; cu sens peiorativ) pompos, bombastic, emfatic. devenise teatral și declamator. DUMITRIU, B. F. 40. Ți-a intrat în cap să fii (cu un gest declamator) «teroarea pensiunii Weber». SEBASTIAN, T. 61. – Variantă: (rar) declamatóriu, -ie (CONTEMPORANUL, S. II, 1950, 178, 4/4)
- DECLAMATÓR, -OÁRE Care declamă; pompos, bombastic. .
- DECLAMATÓR, -OÁRE care declamă; (; despre stil, ton) pompos, bombastic, emfatic; declamativ. (< fr. déclamatoire, lat. declamatorius)
- DECLAMATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care declamă texte (de obicei în versuri). /<fr. déclamateur, déclamatoire
- DECLAMATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) și substantival Care declamă. 2) fig. (despre stil, ton, vorbire) Care vădește afect și artificialitate; plin de emfază; bombastic. /<fr. déclamateur, déclamatoire
- declamator m. 1. cel ce declamă în public; 2. orator, scriitor cu stilul afectat. ║ a. emfatic: ton declamator.
- *declamatór, -oáre s. Care declamă (recită) în public. Fig. Orator saŭ scriitor enfatic, pompos. Adj. Declamatoriŭ: ton declamator (corect: -oriŭ).