Dicționar de sinonime
Sinonime declin
Cuvântul „declin” are următoarele sinonime:
declin ( substantiv )
- regres
- decădere
- degradare
- decadență
- apus
- asfințit
- scăpătare
Alte sinonime:
- asfințire
- crepuscul
- descreștere
- scădenie
- scădere
Sinonime Apropiate
- apus - asfințit, amurg, crepuscul, înserare, declin, decădere, vest, occident
- decadență - declin, regres, degradare, depravare, corupție, imoralitate
- recesiune - declin, decădere, criză, regres
- regres - declin, decădere, descreștere, reflux, involuție
- crepuscul - amurg, apus, înserare, chindie, asfințit, declin
- degradare - înjosire, ruinare, decădere, regres, depreciere, uzare, declasare, corupție, destrăbălare
- pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
- înserare - amurg, apus, asfințit, seară, crepuscul, chindie
- amurg - înserare, asfințit, apus, crepuscul, seară
- criză - recesiune, declin, regres, greutăți, atac, acces, puseu
- asfințit - amurg, apus, înserat, înserare, întunecare
- umilire - ascultare, supunere, ploconire, înjosire, jignire, degradare, desconsiderare
- uzură - degradare, eroziune, deteriorare, epuizare, oboseală, slăbire
- vestic - occidental, apusean
- vipie - arșiță, zăpușeală, caniculă
Dex declin
- declín 1 Coborâre a unui astru pe cer spre apus. 2-3 Sfârșit al (gloriei sau) puterii unei persoane. 4 Decădere a civilizației unui popor.
- DECLÍN, declinuri, 1. Coborâre a unui astru pe bolta cerului înspre apus; asfințire, scăpătare. ♦ Sfârșitul unei glorii, al unei puteri aparținând unei persoane, unui popor, unei civilizații etc.; decădere. 2. Perioadă a unei boli în care simptomele clinice scad gradat în intensitate. ♦ Perioadă a vieții caracterizată de regresiunea funcțiilor organismului, care marchează începutul senescenței. – Din déclin.
- DECLÍN, declinuri, Coborâre a unui astru pe bolta cerului înspre apus; asfințire, scăpătare. Sfârșitul unei glorii, al unei puteri aparținând unei persoane, unui popor, unei civilizații etc.; decădere. – Din déclin.
- DECLÍN Coborîre a unui astru pe bolta cerului în spre apus; scăpătare, asfințire. Orionul și-a isprăvit călătoria și va ieși curînd din cerul nostru. Aprilie e luna de declin. GALACTION, O. I 621. ◊ și În declin. Albastrul adînc al nopții, luna în declin pe dealurile vagi... jucau sub ochii mei. GALACTION, O. I 357. Alba lună, după dealuri... alunecă-n declin. MACEDONSKI, O. I 30. ♦ Sfîrșitul unei glorii, unei puteri; decădere. O importantă expresie a declinului economiei americane o reprezintă creșterea rapidă și continuă a numărului șomerilor totali și parțiali. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, 170, 11/2.
- DECLÍN 1. Coborâre către asfințit a unui astru pe bolta cerească. 2. Decădere. .