Dicționar de sinonime
Sinonime declina
Cuvântul „declina” are următoarele sinonime:
declina ( verb )
- a refuza, a respinge, a renunța, a abandona, a nu lua asupra
- a apune, a scăpăta, a coborî, a asfinți
Alte sinonime:
- apune
- asfinți
- coborî
- dispărea
- pieri
- pleca
- a [se] pleca
- a dispărea
- a pieri
- a pleca
Sinonime Apropiate
- apune - a asfinți, a scăpăta, a declina, a coborî, a se culca (soarele)
- coborî - a descinde, a se da jos, a scoborî, a cădea, a se lăsa, a învălui, a apune, a asfinți, a declina
- părăsi - a lăsa, a abandona, a evacua, a pleca, a înceta, a întrerupe, a renunța, a neglija, a conteni
- lepăda - a arunca, a azvârli, a înlătura, a îndepărta, a abandona, a renunța, a părăsi, a se dezice, a se schimba
- lăsa - a părăsi, a abandona, a renunța, a lepăda, a ceda, a îngădui, a permite, a admite, a învoi
- abdica - a renunța, a abandona
- asfinți - a apune, a se însera
- declin - regres, decădere, degradare, decadență, apus, asfințit, scăpătare
- decomanda - a anula, a opri, a refuza, a respinge
- părăsit - abandonat, lăsat, ruinat, dărăpănat, pustiu, nepopulat, nelocuit, sălbatic
- perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
- potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
- priva - a lipsi, a renunța
- trânti - a doborî, a culca, a pune la pământ, a izbi, a pocni, a respinge, a lăsa, a cădea (la examen)
- ucide - a omorî, a răpune, a doborî, a asasina, a distruge, a achita
Dex declina
- declina 1 A trece un substantiv, un pronume, un numeral, un adjectiv sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2 A-și ~ numele, calitatea A-și spune numele, calitatea prezentându-se. 3 A refuza să-și asume o sarcină, o răspundere. 4 A pune la îndoială competența cuiva sau compatibilitatea a ceva. 5 ( aștri) A coborî spre apus.
- DECLINÁ, declín, I. 1. A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. (Rar; în ) A-și declina numele, calitatea etc. = a-și spune numele, calitatea etc.; a se prezenta. 3. A refuza să-și asume o sarcină, o răspundere, o funcție, a nu vrea să soluționeze un litigiu etc. 4. A pune la îndoială, a nu admite, a nu recunoaște competența cuiva sau a ceva. 5. (Rar; despre aștri) A coborî spre asfințit; a apune, a scăpăta. – Din décliner, declinare.