Dicționar de sinonime
Sinonime deconcerta
Cuvântul „deconcerta” are următoarele sinonime:
deconcerta ( verb )
- a deruta
- a dezorienta
Alte sinonime:
- deruta
- descumpăni
- dezorienta
- încurca
- zăpăci
- a tulbura
- a zăpăci
- a încurca
- a descumpăni
Sinonime Apropiate
- dezorientare - nesiguranță, derută, descumpănire, deconcertare, bulversare
- deruta - a se descumpăni, a induce în eroare, a dezorienta, a înșela, a minți, a amăgi, a trage pe sfoară, a păcăli, a zăpăci
- derută - încurcătură, dezorientare
- dezorienta - a deruta, a încurca, a zăpăci, a descumpăni, a bulversa
- zăbăuc - zăpăcit, aiurit, derutat, năuc
- nesigur - nehotărât, dezorientat, îndoielnic, incert, problematic, ezitant, șovăitor, clătinat, riscant
- amețitor - năucitor, uluitor, uimitor, tulburător, zăpăcitor, vertiginos, îmbătător, derutant
- ars - fript, pârlit, pârjolit, păcălit, înșelat, derutat, tras pe sfoară
- demobiliza - a descuraja, a demoraliza, a dezorienta, a slăbi, a submina
- descumpăni - a zăpăci, a dezorienta
- dezechilibrat - descumpănit, dezorientat, tulburat, demoralizat, dezaxat, zăpăcit, nebun, dement, alienat
- complexat - copleșit, presat, dezorientat, uluit
Dex deconcerta
- deconcerta (; oameni) A face să-și piardă siguranța de sine a tulbura, a zăpăci.
- DECONCERTÁ, deconcertez, I. A face pe cineva să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a tulbura, a zăpăci. – Din déconcerter.
- DECONCERTÁ, deconcertez, I. (Franțuzism) A face pe cineva să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a tulbura, a zăpăci. – Din déconcerter.
- DECONCERTÁ, deconcertez, I. (Franțuzism) A face pe cineva să-și piardă cumpătul sau siguranța de sine, a tulbura, a zăpăci. Faptul a deconcertat pe prințul Bazil Șerban, care... a început să se retragă. CAMIL PETRESCU, T. I 126.
- DECONCERTÁ I. A face să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a zăpăci, a tulbura. .
- DECONCERTÁ tr. a face să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a dezorienta, a descumpăni. (< fr. déconcerter)
- A SE DECONCERTÁ mă ~éz intranz. A-și pierde echilibrul moral sau mintal; a se descumpăni; a se dezechilibra; a se dezaxa. /<fr. déconcerter
- A DECONCERTÁ ~éz tranz. A face să se deconcerteze. /<fr. déconcerter
- *deconcertéz v. tr. (fr. déconcerter, d. concert, concert). Fac să-și peardă cumpătu, încurc, turbur: acest răspuns l-a deconcertat.
- DECONCERTÁ vb. v. deruta, descumpăni, dezorienta, încurca, zăpăci.