Dicționar de sinonime
Sinonime deduce
Cuvântul „deduce” are următoarele sinonime:
deduce ( verb )
- a concluziona
- a conchide
- a deriva
- a desprinde
- a trage o concluzie
Alte sinonime:
- scădea
- a prezuma
- a cunoaște
- a trage concluzii
- a scădea
Sinonime Apropiate
- conchide - a încheia, a sfârși, a concluziona, a termina
- reieși - a rezulta, a decurge, a izvorî, a deriva, a urma
- smulge - a trage, a scoate, a desprinde, a dezlipi, a obține, a lua
- asimila - a absorbi, a înghiți, a încorpora, a include, a învăța, a desprinde
- desface - a descompune, a desprinde, a dezmembra, a despărți, a dezbina, a separa, a izola, a detașa, a deschide
- dezlipi - a detașa, a desprinde
- detașa - a desprinde, a despărți, a izola, a separa, a dezlipi, a muta, a deplasa, a schimba, a se distanța
- disocia - a desprinde, a strămuta, a schimba, a deplasa
- rășlui - a desprinde, a despica, a desface
- subînțelege - a reieși, a rezulta, a (se) deduce, a fi implicat, a conține
Dex deduce
- dedúce 1-2 (A deriva o judecată particulară sau) un fapt dintr-o judecată generală, dintr-un alt fapt. 3 A trage o concluzie pe calea deducției, din două sau mai multe premise. 4 A scădea. 5 A evolua către o anumită urmare.
- DEDÚCE, dedúc, III. 1. A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deducției, din două sau mai multe premise. 2. A scădea din veniturile unei persoane fizice sau juridice o anumită sumă, din diferite motive. – Din deducere. déduire.
- DEDÚCE, dedúc, III. A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deducției, din două sau mai multe premise. – Din deducere. (pt. sens) déduire.
- DEDÚCE, dedúc, III. A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta mai generală sau un fapt din altul, a ajunge la o concluzie, a trage o concluzie. După ce stabili punctele cardinale, deduse că steaua strălucea deasupra apusului. GALACTION, O. I 615. Se putea deduce de la prima vedere că a mîncat dulceață. C. PETRESCU, Î. II 154.
- DEDÚCE III. A desprinde o judecată particulară dintr-o judecată generală; a trage o concluzie (pe calea deducției). .
- DEDÚCE tr. a face o deducție. (< lat. deducere, după fr. déduire)
- A DEDÚCE dedúc tranz. (concluzii) A desprinde prin deducție. /<lat. deducere
- deduce v. 1. a scădea o sumă dintr’alta; 2. a trage o consecință dintr’un principiu.