Dicționar de sinonime
Sinonime deducere
Cuvântul „deducere” are următoarele sinonime:
deducere ( substantiv )
- decont
- defalcare
- discount
- exonerare
- exonerație
- reducere
- reducție
- remiză
- risturnă
- substracție
- concluzie
- consecință
- corolar
- demonstrație
- inferență
- justificare
- justificație
- rezonament
- silogism
- sinteză
- deducție
- deducțiune
Sinonime Apropiate
- contragere - strângere, reducere, contracție, sinteză
- decont - justificare, degrevare
- presimțire - intuire, bănuială, anticipare, prevestire, deducție, presentiment
- șopron - remiză, barac, poiată, adăpost
- încheiere - sfârșit, final, terminare, capăt, fine, concluzie
- îngustime - strâmtoare, reducere, mărginire, limitare
- învățământ - educație, instrucție, cultură, concluzie, învățătură, îndrumare, sfat, lecție
- manifestație - demonstrație, miting, manifestare
- bonificație - rabat, reducere, scăzământ, facilități (de plată)
- comision - remiză, provizion
- compendiu - conspect, sinteză, rezumat, breviar
- conspect - compendiu, sinteză, rezumat
- deci - așadar, prin urmare, în consecință, carevasăzică
- deduce - a concluziona, a conchide, a deriva, a desprinde, a trage o concluzie
- epilog - final, încheiere, fine, deznodământ, concluzie
Dex deducere
- deducere 1-2 Deducție (1-2). 3 Tragere a unei concluzii pe calea deducției, din două sau mai multe premise dedus2 (3), deducție (3). 4 Scădere. 5 Evoluare către o anumită urmare dedus1 (5), deducție (5).
- DEDÚCERE, deduceri, Faptul de a deduce. – deduce.
- DEDÚCERE, deduceri, Acțiunea de a deduce; deducție. De l-aș fi cunoscut în totul mi-ar fi dat mult material... pentru deducerile mele. GHEREA, ST. CR. I
- DEDÚCERE Faptul de a deduce. .
- dedúce 1-2 (A deriva o judecată particulară sau) un fapt dintr-o judecată generală, dintr-un alt fapt. 3 A trage o concluzie pe calea deducției, din două sau mai multe premise. 4 A scădea. 5 A evolua către o anumită urmare.
- DEDÚCE, dedúc, III. 1. A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deducției, din două sau mai multe premise. 2. A scădea din veniturile unei persoane fizice sau juridice o anumită sumă, din diferite motive. – Din deducere. déduire.
- DEDÚCE, dedúc, III. A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deducției, din două sau mai multe premise. – Din deducere. (pt. sens) déduire.
Sinonimul cuvântului deducere