Sinonime delict

Cuvântul „delict” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• abatere - deviere, deplasare, anomalie, excepție, infracțiune, culpă, abuz, neregulă, vină
• greșeală - abatere, eroare, culpă, vină, păcat, vinovăție, sminteală, rătăcire, inexactitate
• abuz - exces, necumpătare, surplus, abatere, infracțiune, ilegalitate, samavolnicie
• culpabilitate - greșeală, abatere, culpă, eroare, păcat, vină, vinovăție
• eroare - greșeală, inexactitate, neadevăr, erezie, culpă, vină, abatere
• sminteală - țicneală, nebunie, aiureală, scrânteală, abatere, greșeală
• fărădelege - nelegiuire, crimă, ticăloșie, delict, mișelie
• gadină - animal, jivină
• lighioană - dihanie, bestie, fiară, sălbăticiune, jivină, animal, dobitoc, creaturi, făptură
• mlaștină - băltoacă, mocirlă, smârc, rovină
• neregularitate - abatere, deviere, eroare, greșeală, ondulație, sinuozitate, accident, iregularitate
• neregulă - dezordine, neorânduială, răvășeală, harababură, debandadă, abatere, eroare, inexactitate, deviere
• animal - făptură, dobitoc, creatură, ființă, vietate, viețuitoare, fiară, bestie, jivină
• anomalie - abatere, deviere, deturnare, defect, cusur, meteahnă
• borhot - tescovină, boștină

Dex delict

• delíct 1 Fapt nepermis de legea penală. 2 Infracțiune de mai mică gravitate, care se sancționează cu amendă penală sau cu închisoare corecțională.
• DELÍCT, delicte, Fapt nepermis de legea penală; infracțiune de mai mică gravitate, care se sancționează cu amendă penală sau cu închisoare corecțională. – Din delictum. délit.
• DELÍCT, delicte, Fapt nepermis de lege; infracțiune (sancționată cu o pedeapsă corecțională). infracțiune, culpă. ◊ Flagrant delict flagrant. Corp delict corp.
• DELÍCT 1. Termen general pentru o violare a legilor penale, care se pedepsește cu închisoare, muncă silnică, amendă etc. contravenție, infracțiune, crimă. 2. Act nepermis de lege și sancționat printr-o pedeapsă corecțională. .
• DELÍCT încălcare ușoară a legii penale, sancționată cu închisoare corecțională sau amendă. (< lat. delictum, fr. délict)
• DELÍCT ~e n. 1) Încălcare a legii, pedepsită cu amendă penală sau cu închisoare corecțională; infracțiune de gravitate medie. ◊ Corp ~ dovadă materială de violare a legii. 2) Act nepermis de lege și sancționat printr-o pedeapsă corecțională. ◊ In flagrant ~ în momentul comiterii unui act nepermis. /<fr. délit, lat. delictum
• delict m. 1. călcare de lege; corpul delictului, ceea ce servă materialicește a-l dovedi; 2. fapt pedepsit de tribunalul corecțional; flagrant delict, constatat asupra faptului.

Sinonimul cuvântului delict

Testează-te!