Sinonime demâncare

Cuvântul „demâncare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• hrană - aliment, mâncare, bucate, merinde, nutriție, de-ale gurii
• merinde - mâncare, hrană, bucate, alimente
• nutriment - aliment, furaj, hrană, mâncare, nutreț
• alimentație - mâncare, hrană, nutriment, alimentare, consum, nutriție
• bucate - hrană, alimente, mâncare, cereale, grâne
• masă - mâncare, hrană, alimente, bucate, banchet, praznic, festin, dejun, ospăț
• fierbe - a clocoti, a spumega, a se înfierbânta, a găti, a prepara, a face mâncare, a necăji, a frământa, a chinui
• fiertură - mâncare
• foame - nemâncare, înfometare, inaniție, dorință, poftă, aspirație
• foamete - flămânzire, înfometare, nemâncare
• furaj - nutreț, hrană (animale)
• haleală - mâncare
• alimenta - a hrăni, a nutri, a da (de) mâncare, a întreține
• întreținere - alimentare, hrană, casă-masă, subzistență, discuție, dialog, conversație
• dumicat - îmbucătură, aliment, mâncare

Dex demâncare

• demâncare Mâncare. modificată
• DEMÂNCÁRE Mâncare, hrană, bucate; demâncat. – De4 + mâncare.
• DEMÂNCÁRE f. pop. Ceea ce servește la alimentarea unui organism viu; hrană; nutriment. /de + mâncare
• DEMÎNCÁRE Mîncare, hrană, alimente, bucate. La seceră... romînul pornește cît se poate de dimineață, luîndu-și bucatele sau demîncarea pentru ziua întreagă. PAMFILE, A. R. 117. Și cum mă scol, îndată mă și trimite mama cu demîncare în țarină la niște lingurari, ce-i aveam tocmiți prășitori. CREANGĂ, A. 52.
• demîncáre f., pl. inuz. ărĭ. Mîncare (alimente) transportată: a venit cu demîncarea lucrătorilor.
• mîncáre f., pl. ărĭ Acțiunea de a mînca. Ceĭa ce se mănîncă, aliment, bucate; ĭaurtu e o mîncare care prelungește vĭața. Masă, prînz orĭ cină: doŭă mîncărĭ pe zi, a da cuĭva mîncare (subst.) saŭ de mîncare = de mîncat (verb). – Pop. se zice și a adus demîncarea (subst.).
• demâncare (îl trimet cu demâncarea la câmp).
• demîncare
• DEMÂNCÁRE s. v. aliment, hrană, mâncare.
• demîncare ALIMENT. HRANĂ. MÎNCARE.

Sinonimul cuvântului demâncare

Testează-te!