Dicționar de sinonime
Sinonime dement
Cuvântul „dement” are următoarele sinonime:
dement ( adjectiv )
- nebun
- smintit
- alienat
- clătinat
Alte sinonime:
- nebunesc
- descreierat
- înnebunit
- țicnit
- sonat
- apucat
- candriu
- căpiat
- deșucheat
- strecheat
- nerod
- prost
- bolând
- pălăurat
- primit
- zăluzit
- zărghit
- săltat
- sărit
- scrântit
- țăcănit
- demențial
- într-o ureche
dement ( substantiv )
- alienat
- nebun
Sinonime Apropiate
- alienat - nebun, smintit
- dezechilibrat - descumpănit, dezorientat, tulburat, demoralizat, dezaxat, zăpăcit, nebun, dement, alienat
- înnebunit - nebun, alienat, țicnit, căpiat, scrântit, smintit, aiurit, sonat, apucat
- schizofrenie - demență, scrânteală, nebunie, sminteală
- smintit - nebun, țicnit, smucit, aiurit, zănatic, bezmetic, zălud, zurliu
- zurliu - nebunatic, zvăpăiat, aiurit, smintit, zărghit
- iresponsabil - inconștient, nebun, smintit, țicnit
- alienație - nebunie, sminteală, țâcneală, folie
- anormal - neobișnuit, nefiresc, ieșit din comun, țicnit, aiurit, nebun, smintit
- capiu - nebun, smintit
- demență - nebunie, sminteală
- descreierat - nebun, smintit
- deșucheat - nebun, țicnit, smintit, într-o ureche, dezmățat, destrăbălat, deșănțat, vulgar, trivial
- apucat - smintit, nebun
- psihopat - dezechilibrat, suferind, țicnit, (cam) nebun, smintit
Dex dement
- demént, ~ă 1-2 , (Persoană) care suferă de alienare mentală nebun. 3-4 ( manifestări ale oamenilor) Care denotă (demență (1) sau) lipsă de rațiune nebunesc.
- DEMÉNT, -Ă, demenți, -te, , și 1. , și Alienat mintal, nebun. 2. De om nebun; nebunesc. – Din dément, demens, -ntis.
- DEMÉNT, -Ă, demenți, -te, Care și-a pierdut mintea, alienat, nebun. Constantin, dement, îl trăsni cu tîrnăcopul drept în frunte. GALACTION, O. I 151. Omul acela era dement sau imbecil. CAMIL PETRESCU, T. III 310.
- DEMÉNT, -Ă 1. (adesea ) Alienat mintal, nebun. 2. De om nebun; nebunesc. .
- DEMÉNT, -Ă I. , alienat mintal. II. de om nebun; demențial. (< fr. dément, lat. demens)
- DEMÉNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre oameni) Care are tulburări psihice grave; ieșit din minți; nebun; alienat. /<fr. dément, lat. demens, ~ntis
- *demént, -ă adj. și s. (lat. démens, -éntis, d. mens, minte). Nebun, alienat.
- DEMÉNT adj., s. 1. adj., s. v. nebun. 2. adj. v. nebunesc.
- DEMENT , 1. , alienat, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit, ( și ) sonat, ( și ) apucat, candriu, căpiat, deșucheat, strecheat, ( și ) nerod, prost, (, și ) bolînd, pălăurat, ( și ) primit, zăluzit, zărghit, săltat, sărit, scrîntit, țăcănit. (O persoană ~.) 2. demențial, nebunesc, smintit. (Un act ~.)
Sinonimul cuvântului dement