Dicționar de sinonime
Sinonime denumire
Cuvântul „denumire” are următoarele sinonime:
denumire ( substantiv )
- nume
- numire
- denominație
Sinonime Apropiate
- nume - numire, denumire, apelativ, titlu, denominație, titulatură, poreclă, supranume, reputație
- firmă - inscripție, denumire, titlu, nume, întreprindere, uzină, fabrică
- atribut - însușire, calitate, marcă, notă, apelativ, calificativ, denumire
- pagina - a numerota
- paginație - numerotare, paginare, paginat
- pseudonim - (supra) nume, nume fictiv
- substantiv - nume
- trofeu - pradă, spoliere, monument, memorial, cupă, premiu
- veste - știre, informație, noutate, faimă, renume, reputație
- vogă - modă, noutate, renume, faimă, prestigiu, reputație, trecere
- faimă - renume, glorie, celebritate, prestigiu, reputație, fală, veste, zvon, vorbe
- grandios - măreț, impozant, maiestuos, impunător, magnific, imens, semeț, monumental, splendid
- grandoare - măreție, monumentalitate, splendoare, strălucire, fast, glorie
- intenționat - voit, deliberat, anume
- înadins - intenționat, anume, expres, dinadins, special
Dex denumire
- denumire 1 Desemnare. 2 Numire a unei ființe sau a unui lucru denumit1 (2). 3 Cuvânt cu care numim ceva. 4 ( persoane) Atribut epitet.
- DENUMÍRE, denumiri, Faptul de a denumi; numire. ♦ Nume dat unei ființe sau unui lucru; cuvânt cu care numim ceva. ♦ Element obligatoriu (alături de sediu) de identificare a unei persoane juridice (firme). – denumi.
- DENUMÍRE, denumiri, Faptul de a denumi; numire. ♦ Nume dat unei ființe sau unui lucru; cuvânt cu care numim ceva. – denumi.
- DENUMÍRE, denumiri, Faptul de a denumi. 1. Numire. 2. Nume dat (unei ființe sau unui lucru); cuvînt, vorbă cu care numim ceva. Denumirea romînească de «graure», dată unei alte păsări, pe care tot Marțial o pune în opozițiune cu «turdz» (= sturz). ODOBESCU, S. III 29.
- DENUMÍRE Faptul de a denumi; denominație. ♦ Nume; cuvânt cu care numim ceva. .
- DENUMÍRE faptul de a denumi; denominație. ◊ nume dat unei ființe, unui lucru sau fenomen; cuvânt care denumește ceva. (< denumi)
- denumi 1 A desemna. 2 A da nume unei ființe sau unui lucru.
- DENUMÍ, denumesc, IV. A da nume unei ființe sau unui lucru; a numi. ♦ A desemna. – Din dénommer (după nume).
- DENUMÍ, denumesc, IV. A da nume unei ființe sau unui lucru; a numi. ♦ A desemna. – De4 + numi (după dénommer).