Dicționar de sinonime

Sinonime denumire

Cuvântul „denumire” are următoarele sinonime:

denumire ( substantiv )
  • nume
  • numire
  • denominație


Sinonime Apropiate

  • nume - numire, denumire, apelativ, titlu, denominație, titulatură, poreclă, supranume, reputație
  • firmă - inscripție, denumire, titlu, nume, întreprindere, uzină, fabrică
  • atribut - însușire, calitate, marcă, notă, apelativ, calificativ, denumire
  • pagina - a numerota
  • paginație - numerotare, paginare, paginat
  • pseudonim - (supra) nume, nume fictiv
  • substantiv - nume
  • trofeu - pradă, spoliere, monument, memorial, cupă, premiu
  • veste - știre, informație, noutate, faimă, renume, reputație
  • vogă - modă, noutate, renume, faimă, prestigiu, reputație, trecere
  • faimă - renume, glorie, celebritate, prestigiu, reputație, fală, veste, zvon, vorbe
  • grandios - măreț, impozant, maiestuos, impunător, magnific, imens, semeț, monumental, splendid
  • grandoare - măreție, monumentalitate, splendoare, strălucire, fast, glorie
  • intenționat - voit, deliberat, anume
  • înadins - intenționat, anume, expres, dinadins, special

Dex denumire

  • denumire 1 Desemnare. 2 Numire a unei ființe sau a unui lucru denumit1 (2). 3 Cuvânt cu care numim ceva. 4 ( persoane) Atribut epitet.
  • DENUMÍRE, denumiri, Faptul de a denumi; numire. ♦ Nume dat unei ființe sau unui lucru; cuvânt cu care numim ceva. ♦ Element obligatoriu (alături de sediu) de identificare a unei persoane juridice (firme). – denumi.
  • DENUMÍRE, denumiri, Faptul de a denumi; numire. ♦ Nume dat unei ființe sau unui lucru; cuvânt cu care numim ceva. – denumi.
  • DENUMÍRE, denumiri, Faptul de a denumi. 1. Numire. 2. Nume dat (unei ființe sau unui lucru); cuvînt, vorbă cu care numim ceva. Denumirea romînească de «graure», dată unei alte păsări, pe care tot Marțial o pune în opozițiune cu «turdz» (= sturz). ODOBESCU, S. III 29.
  • DENUMÍRE Faptul de a denumi; denominație. ♦ Nume; cuvânt cu care numim ceva. .
  • DENUMÍRE faptul de a denumi; denominație. ◊ nume dat unei ființe, unui lucru sau fenomen; cuvânt care denumește ceva. (< denumi)
  • denumi 1 A desemna. 2 A da nume unei ființe sau unui lucru.
  • DENUMÍ, denumesc, IV. A da nume unei ființe sau unui lucru; a numi. ♦ A desemna. – Din dénommer (după nume).
  • DENUMÍ, denumesc, IV. A da nume unei ființe sau unui lucru; a numi. ♦ A desemna. – De4 + numi (după dénommer).


Sinonimul cuvântului denumire

Sinonimul cuvântului denumire


Testează-te!