Sinonime deplin

Cuvântul „deplin” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• total - întreg, complet, tot, absolut, deplin, desăvârșit, global, exhaustiv
• întreg - complet, integral, deplin, neatins, total, intact, neștirbit, nestricat, sănătos
• desăvârșit - perfect, excelent, ireproșabil, măiestrit, magistral, complet, deplin, absolut, total
• totalmente - total, complet, în întregime, cu totul
• global - total, complet, deplin, pe de-a-ntregul, totalmente
• integral - total, complet, deplin, exhaustiv, totalmente
• absolut - complet, deplin, total, cert, sigur, neapărat, categoric, stringent
• eminamente - totalmente, total, întru totul, în întregime
• totalitate - total, întregime, sumă, ansamblu, unanimitate, universalitate
• tot - întreg, total, complet, fiecare, oricare, în ansamblu, încă, iar, mereu
• completamente - totalmente, de tot, total, deplin, complet
• desăvârșire - perfecțiune, excelență, deplinătate, împlinire, absolut
• exhaustiv - integral, total, complet, de tot
• perfecțiune - desăvârșire, absolut, impecabilitate
• împlini - a completa, a întregi, a rotunji, a (se) dezvolta, a crește, a se îngrășa, a realiza, a executa, a înfăptui

Dex deplin

• deplín, ~ă 1 De tot. 2 În întregime. 3 Așa cum trebuie (și cum se cuvine). 4 Întreg. 5 Desăvârșit. 6 ~ împuternicit Plenipotențiar. 7 Să fie (cuvântul, voia) deplin(ă) Să se împlinească. 8-9 , (; durată de timp) Încheiat. 10 Tocmai.
• DEPLÍN, -Ă, deplini, -e, , 1. Întreg, complet2 (1); desăvârșit, perfect. 2. De tot, în întregime, pe de-a-ntregul, complet. ♦ Așa cum trebuie, cum se cuvine. Face slujba deplin. – De4 + plin.
• DEPLÍN1 De tot, în întregime, pe de-a-ntregul, cu totul, în mod desăvîrșit, complet. Ziua se întunecase deplin și asfințise luceafărul de sară. SADOVEANU, D. P. 24. Voi ce purtați cupa la gură, Ah! deșertați cupa deplin! ALECSANDRI, P. III 84. ◊ (Determinînd un adjectiv) Cînd am fost deplin vindecat... am ieșit în lume și mi-am căutat regimentul. SADOVEANU, P. M. 125. Și-ntr-un coșciug de-argint te-au pus Deplin armat. COȘBUC, P. I 148. ◊ (Precedat de «pe») Era într-un tîrgușor de munte și se simțea pe deplin restabilit. GALACTION, O. I 606. Nu putea să o săvîrșească pe deplin, căci turnul se surpa. ISPIRESCU, L. 295. O frunte... corect boltită, care coincide pe deplin cu fața într-adevăr plăcută. EMINESCU, N. 35. ♦ (Popular) Așa cum trebuie, cum se cere. Face slujba deplin. HODOȘ, P. P. 164.

Sinonimul cuvântului deplin

Testează-te!