Dicționar de sinonime
Sinonime deprindere
Cuvântul „deprindere” are următoarele sinonime:
deprindere ( substantiv )
- adaptare, acomodare, aclimatizare
- însușire, obișnuință, învăț
- apucătură, comportare, conduită, maniere, moravuri, obiceiuri, purtare, năravuri, tabieturi, practică
Alte sinonime:
- obicei
- tabiet
- fire
- familiarizare
- destoinicie
- pricepere
- experimentare
- dexteritate
Sinonime Apropiate
- conduită - purtare, comportare, manieră, comportament, atitudine, deprindere
- obicei - deprindere, nărav, învăț, obișnuință, apucătură, tabiet, datină, cutumă, uz
- moraliza - a certa, a dojeni, a admonesta, a mustra, a dăscăli, a muștrului, a probozi moravuri pl, obiceiuri, năravuri
- apucătură - obicei, deprindere, uz, meteahnă, comportare
- tabiet - deprindere, apucătură, nărav, obicei, manie
- gest - atitudine, purtare, comportare
- învăț - obicei, deprindere, pasiune, patimă
- manieră - conduită, atitudine, comportament, purtare, mod, cale, chip, fel, formă
- modă - vogă, comportament, conduită, purtare, fason, găteală, podoabă, ținută
- atitudine - ținută, poziție, comportare, gest, purtare
- aplicare - folosire, punere, în practică, utilizare, întrebuințare, aptitudine, talent, înzestrare, însușire
- exercițiu - temă, lucrare, aplicare, practică, deprindere
- geotropism - adaptare, acomodare, potrivire
- școală - învățământ, cultură, practică didactică, inițiere, practică, curent de idei, mișcare, influență literară
- practică - exercițiu, deprindere, aplicare, exercitare, experiență, obicei, datină
Dex deprindere
- deprindere / ~ri / deprinde] 1 Dobândire a unor cunoștințe temeinice într-un domeniu prin învățătură sau prin practică organizată, sistematică deprins1 (1). 2 Obișnuință. 3 Familiarizare. 4 Instruire. 5 Dresare. 6 Ușurință căpătată de-a lungul timpului într-o îndeletnicire oarecare deprins1 (6), destoinicie, dexteritate, pricepere. 7 (Rar) Practică obișnuită într-o îndeletnicire oarecare deprins1 (7), exercițiu.
- DEPRÍNDERE, deprinderi, 1. Faptul de a (se) deprinde. 2. Obișnuință, obicei. 3. Ușurință căpătată de-a lungul timpului într-o îndeletnicire, profesie oarecare; pricepere, destoinicie, dexteritate. 4. (Rar) Practică obișnuită într-o îndeletnicire, ocupație oarecare; exercițiu. – deprinde.
- DEPRÍNDERE, deprinderi, 1. Faptul de a (se) deprinde. 2. Obișnuință, obicei. 3. Ușurință căpătată de-a lungul timpului într-o îndeletnicire oarecare; pricepere, destoinicie, dexteritate. 4. (Rar) Practică obișnuită într-o îndeletnicire oarecare; exercițiu. – deprinde.
Sinonimul cuvântului deprindere