Dicționar de sinonime

Sinonime derută

Cuvântul „derută” are următoarele sinonime:

deruta ( verb )
  • a se descumpăni
  • a induce în eroare
  • a dezorienta
  • a înșela
  • a minți
  • a amăgi
  • a trage pe sfoară
  • a păcăli
  • a zăpăci
Alte sinonime:
  • dezorienta
  • a descumpăni
  • a încurca
  • a deconcerta
  • derută
derută ( substantiv )
  • încurcătură
  • dezorientare
Alte sinonime:
  • descumpănire
  • nedumerire
  • perplexitate
  • zăpăceală
  • deconcertare


Sinonime Apropiate

  • încălța - a-și trage, a-și pune ghetele, a păcăli, a înșela, a îmbrobodi, a amăgi, a minți
  • dezorienta - a deruta, a încurca, a zăpăci, a descumpăni, a bulversa
  • dezorientare - nesiguranță, derută, descumpănire, deconcertare, bulversare
  • îmbrobodi - a acoperi, a înfofoli, a păcăli, a înșela, a minți
  • minți - a mistifica, a denatura, a înșela, a păcăli, a prosti, a trișa, a duce de nas
  • ars - fript, pârlit, pârjolit, păcălit, înșelat, derutat, tras pe sfoară
  • descumpăni - a zăpăci, a dezorienta
  • dezechilibrat - descumpănit, dezorientat, tulburat, demoralizat, dezaxat, zăpăcit, nebun, dement, alienat
  • trișa - a înșela, a păcăli, a trage pe sfoară
  • zăbăuc - zăpăcit, aiurit, derutat, năuc
  • frige - a prăji, a perpeli, a pârjoli, a arde, a dogori, a se păcăli, a se înșela, a fi dus
  • greși - a se înșela, a da greș, a confunda, a încurca, a sminti, a rătăci, a păcătui, a călca legea
  • iluziona - a se amăgi, a se înșela, a-și închipui, a i se năzări
  • iluzoriu - înșelător, amăgitor, ireal, irealizabil
  • legăna - a oscila, a balansa, a clătina, a se amăgi, a se înșela

Dex derută

  • derútă 1 Stare de zăpăceală, de dezorientare. 2 (; o trupă învinsă; ) A merge sau a fi în ~ A se risipi, a se împrăștia, a fugi în dezordine.
  • DERÚTĂ, derute, Stare de zăpăceală, de dezorientare. – Din déroute.
  • DERÚTĂ Dezorientare, zăpăceală.
  • DERÚTĂ Zăpăceală, dezordine; dezorientare. .
  • DERÚTĂ stare de zăpăceală, de dezorientare, de dezordine. (< fr. déroute)
  • DERÚTĂ ~e f. Stare de zăpăceală, de dezorientare. /<fr. déroute
  • deruta 1-2 A (se) zăpăci. 3-4 A (se) dezorienta. 5-6 A (se) înșela.
  • DERUTÁ, derutez, I. A face pe cineva să se încurce, să se zăpăcească, astfel încât să nu mai știe ce să facă sau încotro s-o apuce; a dezorienta, a zăpăci. – Din dérouter.
  • DERUTÁ, derutez, I. A face (pe cineva) să se zăpăcească încît să nu mai știe ce să facă sau pe ce drum să apuce, a face (pe cineva) să-și piardă capul, să se încurce; a dezorienta.
  • DERUTÁ I. A zăpăci, a încurca; a dezorienta; a înșela. .


Sinonimul cuvântului derută

Sinonimul cuvântului derută


Testează-te!