Sinonime descălecare

Cuvântul „descălecare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• vatră - cămin, cuptor, sobă, casă, locuință, așezământ, țară, patrie
• instituție - așezământ, unitate, for
• azil - adăpost, protecție, așezământ (social)
• cădere - căzătură, picare, prăbușire, năruire, surpare, lăsare, coborâre, așternare, eșec
• descindere - coborâre, sosire, vizitare, inspectare

Dex descălecare

• descălecare 1 Coborâre de pe cal descălecat1 (1), descălecătoare (1). 2 Așezare într-un loc descălecat1 (2), descălecătoare (2). 3 Întemeiere a unei țări descălecat1 (3), descălecătoare (3).
• DESCĂLECÁRE, descălecări, Acțiunea de a descăleca și rezultatul ei; coborâre de pe cal. ♦ (Termen folosit mai ales de cronicari) Așezare, statornicire într-un loc pentru a întemeia o țară; descălecat, descălecătoare. – descăleca.
• DESCĂLECÁRE, descălecări, Acțiunea de a descăleca. 1. Coborîre de pe cal. 2. (Termen folosit de cronicari în legătură cu întemeierea Țărilor Romînești; azi arhaizant) Așezare, stabilire, statornicire într-un loc pentru a întemeia o țară nouă. Nu se împlinise jumătate de veac de la descălecarea lui Dragoș, cînd Alexandru I dă legi poporului său. NEGRUZZI, S. I 271. – Variantă: descălicáre
• descăleca căleca] 1 A se da jos de pe cal. 2 A se așeza într-un loc. 3 A întemeia o țară.
• descălica descăleca
• descălicare descălecare
• DESCĂLECÁ, descálec, I. 1. A coborî, a se da jos de pe cal. 2. (Termen folosit mai ales de cronicari în legătură cu întemeierea Țărilor Române) A se așeza într-un loc, întemeind o țară. – *discaballicare.
• DESCĂLICÁ I descăleca.
• DESCĂLICÁRE descălecare.
• DESCĂLECÁ, descálec, I. 1. A coborî, a se da jos de pe cal. 2. (Termen folosit mai ales de cronicari în legătură cu întemeierea țărilor românești) A se așeza într-un loc, întemeind o țară. – *discaballicare.

Sinonimul cuvântului descălecare

Testează-te!