Dicționar de sinonime

Sinonime descătușat

Cuvântul „descătușat” are următoarele sinonime:

descătușat ( adjectiv )
  • desferecat
  • eliberat
  • liber
  • dezrobit


Sinonime Apropiate

  • eliberat - emancipat, dezrobit, descătușat, liber, neatârnat, scăpat, salvat, izbăvit, dezvățat
  • liberator - eliberator, dezrobitor, liber-cugetător, ateu, necredincios, raționalist
  • intenționat - voit, deliberat, anume
  • degajat - răspândit, exalat, împrăștiat, eliberat, liber, firesc, natural, nestânjenit, lejer
  • derogare - abatere, excepție, eliberat de
  • izbăvitor - mântuitor, salvator, eliberator
  • răzeș - moșnean, țăran liber
  • slobod - liber, nestingherit
  • slobozi - a elibera, a lărgi
  • vacanță - repaus, concediu, pauză, loc liber, disponibilitate
  • fereastră - geam, vitraliu, luminător, oră liberă, fantă
  • frivol - ușuratic, neserios, libertin, flușturatic
  • gândire - cugetare, reflecție, meditare, judecată, chibzuire, concepție, deliberare, cumpănire, cuget
  • goli - a deșerta, a descărca, a vida, a elibera, a evacua, a seca, a dezbrăca, a despuia, a jefui
  • independent - autonom, neatârnat, liber, emancipat, suveran, de sine stătător

Dex descătușat

  • descătușat2, ~ă 1 Care a fost eliberat din cătușe, din lanțuri. 2 Care a fost eliberat din constrângere, din apăsare, din robie.
  • descătușat1 1-2 Descătușare (1-2).
  • DESCĂTUȘÁT, -Ă, descătușați, -te, Care a fost eliberat din lanțuri, din constrângere, din apăsare etc.; dezrobit, liber. – descătușa.
  • descătușa 1-2 A (se) elibera din cătușe, din lanțuri. 3-4 A (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie.
  • descătuși descătușa
  • DESCĂTUȘÁ, descătușez, I. și A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe; a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. – des- + cătușa.
  • DESCĂTUȘÁ, descătușez, I. și A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe; a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. – Des1- + cătușă.
  • DESCĂTUȘÁ, descătușez, I. A elibera (pe cineva) din lanțuri sau din cătușe. ♦ A elibera dintr-o constrîngere, dintr-o apăsare, din robie. Izgonirea exploatatorilor și cucerirea puterii au descătușat uriașele forțe creatoare ale poporului. SCÎNTEIA, 1952, 2431. ◊ Popoarele se descătușează din robia imperialistă.
  • A SE DESCĂTUȘÁ mă ~éz intranz. 1) A se elibera din cătușe, din fiare sau din lanțuri. 2) fig. A deveni liber; a redobândi libertatea; a se elibera. 3) fig. A scăpa de o constrângere morală sau de un complex interior. /des- + cătușă
  • descătușa ( 3 și descătușează, 1 descătușăm, descătușînd)


Antonime descătușat

  • A descătușa ≠ a încătușa


Sinonimul cuvântului descătușat

Sinonimul cuvântului descătușat


Testează-te!