Sinonime descompunere

Cuvântul „descompunere” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• dezmăț - destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
• corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
• perdiție - dezmăț, destrăbălare, corupție
• decadență - declin, regres, degradare, depravare, corupție, imoralitate
• desfacere - despărțire, separare, descompunere, dizolvare, dezorganizare, desființare, anulare, reziliere, vânzare
• pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
• sciziune - divizare, ruptură, despărțire, fracționare, dizidență, dezbinare
• desfrânare - dezmăț, corupție
• desfrâu - dezmăț, corupție, orgie
• divorț - despărțire, desfacere, separare
• degradare - înjosire, ruinare, decădere, regres, depreciere, uzare, declasare, corupție, destrăbălare
• desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție
• dezbinare - dezacord, separare, despărțire, discordie, dispută, divergență, ceartă, învrăjbire, conflict
• diviziune - împărțire, separare
• declin - regres, decădere, degradare, decadență, apus, asfințit, scăpătare

Dex descompunere

• descompunere 1 Desfacere în părțile componente descompus1 (1). 2 Destrămare. 3 Alterare a unor materii, corpuri organice descompus1 (3). 4 (; oameni) Schimbare prin deformare a caracterului, înfățișării morale sau fizice descompus1 (4). 5 Crispare a feței descompus1 (5). 6 Reacție chimică în urma căreia o substanță constituită din molecule cu structura mai complicată trece în mai multe substanțe constituite din molecule cu structură mai simplă descompus1 (6).
• DESCOMPÚNERE, descompuneri, Faptul de a (se) descompune. ♦ Reacție chimică în urma căreia o substanță constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanțe constituite din molecule cu structură mai simplă. – descompune.
• DESCOMPÚNERE, descompuneri, Faptul de a (se) descompune. 1. Desfacere a unui obiect, a unui corp etc. în elementele sale componente. Descompunerea apei în oxigen și hidrogen. ◊ Descompunerea luminii = punerea în evidență a razelor colorate din care este compusă lumina albă naturală. Descompunerea unui număr în factori primi = operație aritmetică pentru aflarea factorilor primi care compun acel număr. ♦ Dezmembrare, destrămare. Descompunerea imperiului sclavagist. ▭ sînt două imperii în descompunere. CAMIL PETRESCU, B. 203. 2. Alterare, putrezire, dezagregare. Cadavrul a intrat în descompunere. 3. Deformare a caracterului, a înfățișării morale sau fizice a cuiva. Descompunere morală.

Sinonimul cuvântului descompunere

Testează-te!