Sinonime descompus

Cuvântul „descompus” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• rănced - alterat, stricat, descompus
• împuțit - alterat, stricat, descompus, infect, puturos, scârbos, oribil, murdar, nespălat
• infect - oribil, rău, mizerabil, viciat, stricat, alterat, murdar, josnic, ticălos
• crispat - contractat, rigid, încleștat
• clocit - stătut, alterat, stricat, împuțit, răsuflat
• proaspăt - fraged, nou, recent, nealterat, odihnit, refăcut, revigorat
• stătut - învechit, clocit, alterat
• viciat - poluat, irespirabil, puturos, alterat, infect, pestilențial, corupt, imoral, depravat
• zgârcit - avar, cărpănos, calic, lacom, zgârie-brânză, contractat, chircit
• impracticabil - defect, stricat, degradat, desfundat, rău
• infidel - necredincios, nestatornic, labil, adulter, inexact, incorect, alterat, denaturat
• întreg - complet, integral, deplin, neatins, total, intact, neștirbit, nestricat, sănătos
• libertin - depravat, desfrânat, destrăbălat, imoral, afemeiat, stricat, vicios
• dăunător - stricător, păgubitor, vătămător, distrugător, pernicios
• decăzut - corupt, stricat, imoral, degradat, declasat, ruinat

Dex descompus

• descompus1 1 Descompunere (1). 2 Destrămare. 3-6 Descompunere (3-6).
• descompus2, ~ă 1 Desfăcut în părțile componente. 2 Destrămat2. 3 ( materii, corpuri organice) Alterat2. 4 (; oameni) Care are înfățișarea morală sau fizică deformată. 5 (; fața omului) Crispat2.
• DESCOMPÚS, -Ă, descompuși, -se, 1. Desfăcut în părțile componente. 2. (Despre materii organice) Alterat, stricat, putrezit. 3. Care s-a schimbat în rău, moral sau fizic; (despre fața omului) crispat. – descompune.
• DESCOMPÚS, -Ă, descompuși, -se, 1. Desfăcut în părțile componente. 2. (Despre materii organice) Alterat, stricat, putrezit. 3. Care are înfățișarea morală sau fizică deformată; (despre fața omului) crispat, contractat. – descompune.
• DESCOMPÚS, -Ă, descompuși, -se, 1. (Despre materii organice) Intrat în descompunere, putrezit, alterat. 2. (Despre om sau despre fața omului) Care are caracterul, înfățișarea, trăsăturile deformate. Învins, descompus, Andrei se prăbușește a doua oară. CAMIL PETRESCU, T. I 109.
• *descompús, -ă adj. Alterat: față descompusă. – Și dis-.
• descompune 1 A desface în părțile componente. 2 A se destrăma. 3 ( materii și corpuri organice) A se altera. 4 (; oameni) A-și schimba prin deformare caracterul, înfățișarea morală sau fizică. 5 (; față, trăsături ) A se crispa.

Sinonimul cuvântului descompus

Testează-te!