Dicționar de sinonime
Sinonime descreierat
Cuvântul „descreierat” are următoarele sinonime:
descreierat ( adjectiv )
- nebun
- smintit
Alte sinonime:
- aiurea
- aiurit
- bezmetic
- țicnit
- zănatic
- zăpăcit
- zurliu
- dezmetic
- deșucheat
- pălăvatic
- silhui
- prilestit
- șucheat
- tui
- tuieș
- zălud
- zărghit
- turluliu
- sanchiu
- smucit
- trăsnit
- țăcănit
- alienat
- dement
- înnebunit
- sonat
- apucat
- candriu
- căpiat
- strecheat
- nerod
- prost
- bolând
- pălăurat
- primit
- zăluzit
- săltat
- sărit
- scrântit
- într-o ureche
- deliu
- nesăbuit
descreierat ( substantiv )
- nebun
Sinonime Apropiate
- smintit - nebun, țicnit, smucit, aiurit, zănatic, bezmetic, zălud, zurliu
- zurliu - nebunatic, zvăpăiat, aiurit, smintit, zărghit
- iresponsabil - inconștient, nebun, smintit, țicnit
- alienat - nebun, smintit
- anormal - neobișnuit, nefiresc, ieșit din comun, țicnit, aiurit, nebun, smintit
- capiu - nebun, smintit
- dement - nebun, smintit, alienat, clătinat
- deșucheat - nebun, țicnit, smintit, într-o ureche, dezmățat, destrăbălat, deșănțat, vulgar, trivial
- apucat - smintit, nebun
- înnebunit - nebun, alienat, țicnit, căpiat, scrântit, smintit, aiurit, sonat, apucat
- psihopat - dezechilibrat, suferind, țicnit, (cam) nebun, smintit
- trăsnit - zănatic, nebun, smintit, apucat, extravagant
- schizofrenie - demență, scrânteală, nebunie, sminteală
- sminteală - țicneală, nebunie, aiureală, scrânteală, abatere, greșeală
- sminti - a aliena, a înnebuni, a se ticni
Dex descreierat
- descreierat, ~ă , 1-2 (Om) lipsit de rațiune. 3-4 (Om) nebun.
- DESCREIERÁT, -Ă, descreierați, -te, (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de rațiune, fără minte; smintit, nebun, nesăbuit. – des- + creier + -at (după écervelé).
- DESCREIERÁT, -Ă, descreierați, -te, (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de rațiune, fără minte; smintit, nebun, nesăbuit. – Des1- + creier + -at (după écervelé).
- DESCREIERÁT, -Ă, descreierați, -te, (Despre persoane, despre manifestări ale lor) Fără minte, smintit, nebun, nesăbuit. În zîmbetul descreierat al lui Eftimie, începu să pătrundă o strălucire slabă de trezie. DUMITRIU, N. 243. ◊ (Substantivat) Ce nebunii au încolțit în capul d-tale de descreierat? CAMIL PETRESCU, T. I 155.
- DESCREIERÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre oameni) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; ieșit din minți; smintit; scrântit; țicnit. /des- + creier + suf. ~at
- descreierat a. și m. nebun. .
- *descreĭerát, -ă adj. și s. (după fr. écervelé). Fără creĭer, smintit.
- descreierat
- DESCREIERÁT adj., s. 1. adj. v. smintit. 2. adj., s. v. nebun.
Sinonimul cuvântului descreierat