Dicționar de sinonime
Sinonime descurajat
Cuvântul „descurajat” are următoarele sinonime:
descurajat ( adjectiv )
- deznădăjduit
- demoralizat
- descumpănit
- deprimat
Alte sinonime:
- demobilizat
- abătut
- amărât
- indispus
- îndurerat
- întristat
- mâhnit
- necăjit
- supărat
- trist
- obidit
- scârbit
- supărăcios
- dosădit
- ponosit
- pricăjit
- cătrănit
- pleoștit
- plouat
- timorat
Sinonime Apropiate
- dezechilibrat - descumpănit, dezorientat, tulburat, demoralizat, dezaxat, zăpăcit, nebun, dement, alienat
- deznădăjduit - desperat, descurajat, dezolat, exasperat
- abătut - necăjit, supărat, deprimat, mâhnit, amărât, demoralizat
- zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
- neîmpăcat - nemulțumit, nesatisfăcut, descumpănit, îndârjit, aprig, înverșunat, neînduplecat, violent, nepotolit
- amărât - trist, supărat, necăjit, mâhnit, indispus, deprimat, degradat, uzat, jerpelit
- elegiac - melancolic, trist, abătut, deprimat
- negru - oacheș, brunet, negricios, întunecat, întunecos, obscur, sumbru, deprimat
- desperat - deznădăjduit, exasperat
- neguros - cețos, pâclos, înnegurat, întunecat, întunecos, obscur, confuz, haotic, neclar
- nenorocit - nefericit, nenorocos, năpăstuit, sărman, mizer, nevoiaș, mișel, dezolat, trist
Dex descurajat
- descurajat2, ~ă ( oameni) 1 Care și-a pierdut curajul. 2 Deprimat.
- descurajat1 Descurajare (1).
- DESCURAJÁT, -Ă, descurajați, -te, Care și-a pierdut curajul, entuziasmul, speranța; deprimat, demoralizat. – descuraja.
- DESCURAJÁT, -Ă, descurajați, -te, Care și-a pierdut curajul, entuziasmul, nădejdea; deprimat, demoralizat. – descuraja.
- DESCURAJÁT, -Ă, descurajați, -te, Care și-a pierdut curajul, lipsit de entuziasm, de interes; demoralizat, deznădăjduit. () Totdeauna însă brațul îi cădea descurajat. SADOVEANU, Z. C. 189.
- descurajá 1-2 (A-și pierde sau) a face să-și piardă curajul. 3 A fi deprimat.
- DESCURAJÁ, descurajez, I. și A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă curajul, entuziasmul, speranța; a (se) demoraliza. – După décourager.
- DESCURAJÁ, descurajez, I. și A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă curajul, entuziasmul, nădejdea; a (se) demoraliza. – După décourager.
- DESCURAJÁ, descurajez, I. A face să-și piardă curajul, entuziasmul, interesul, nădejdea. În loc să descurajeze cu toată energia patima lui Zaharia Duhu, încă o dată o întețea. C. PETRESCU, R. DR. 229. ♦ A pierde curajul, a deznădăjdui. Se descurajează prea ușor.
- DESCURAJÁ I. A fi sau a aduce pe cineva în stare de a-și pierde curajul. .
Sinonimul cuvântului descurajat