Dicționar de sinonime
Sinonime destoinic
Cuvântul „destoinic” are următoarele sinonime:
destoinic ( adjectiv )
- vrednic
- merituos
- capabil
- competent
- îndemânatic
- abil
- priceput
- de ispravă
- experimentat
- isteț
Alte sinonime:
- bun
- dotat
- încercat
- înzestrat
- pregătit
- valoros
- versat
- preparat
- harnic
- cercat
- ispitit
- mândru
- practic
- practicos
- practisit
- putincios
Sinonime Apropiate
- experimentat - priceput, destoinic, capabil, competent, expert, vrednic, valoros, înzestrat, abil
- dotat - capabil, destoinic, înzestrat, vrednic, competent, valoros, priceput
- incapabil - neputincios, nepriceput, nevrednic, incompetent, prost
- nepriceput - neștiutor, ignorant, incapabil, incompetent, neîndemânatic, neghiob, ageamiu, neisprăvit, nelămurit
- abil - iscusit, dibaci, îndemânatic, priceput, destoinic, isteț, șiret, viclean, șmecher
- capabil - priceput, competent, destoinic, avizat, apt
- incompetent - incapabil, nepregătit, nepriceput, ageamiu
- îndemânatic - dibaci, priceput, iscusit, isteț, deștept, meșter, abil, expert, ingenios
- competent - autorizat, îndreptățit, avizat, legal, priceput, capabil, pregătit, expert, valoros
- valoros - prețios, important, scump, reușit, capabil, merituos
- iscusit - dibaci, isteț, abil, îndemânatic
- înzestrat - dotat, talentat, capabil, destoinic, pregătit, valoros, bun
- lăudabil - meritoriu, vrednic, merituos, apreciabil
- nechemat - nepriceput, inapt, incapabil
- neputincios - incapabil, nepriceput, ageamiu, slab, nevolnic, neajutorat, bicisnic, nevoiaș, suferind
Dex destoinic
- destóinic, ~ă 1 Demn de..., căruia i se cuvine ceva vrednic. 2 Care este înzestrat cu posibilități intelectuale (remarcabile), pătrunzând cu mintea, înțelegând, pricepând ceva priceput, pricepător. 3 Care posedă cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu sau care își cunoaște bine meseria iscusit, îndemânatic, priceput, pricepător, practicos, practicist . apt, capabil, competent. 4 (; abstracte) Care se sprijină pe argumente solide întemeiat, sigur.
- DESTÓINIC, -Ă, destoinici, -ce, (Despre oameni și acțiunile lor). 1. Vrednic, merituos. ♦ Isteț, îndemânatic. 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv) Capabil; în măsură (să facă ceva); competent. – dostoinŭ.
Antonime destoinic
- Destoinic ≠ nedestoinic