Sinonime destoinicie

Cuvântul „destoinicie” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• iscusință - dibăcie, istețime, îndemânare, abilitate, pricepere, talent, meșteșug, artă, ingeniozitate
• măiestrie - artă, meșteșug, iscusință, pricepere, dibăcie, talent, îndemânare mălai, făină de porumb, porumb
• îndemânare - iscusință, dibăcie, pricepere, istețime, agerime
• meșterie - meserie, meșteșug, profesiune, pricepere, iscusință, îndemânare
• meșteșug - meserie, ocupație, îndeletnicire, profesiune, dibăcie, abilitate, iscusință, măiestrie, pricepere
• capacitate - forță, tărie, putere, aptitudine, pricepere, capacitate, talent, valoare, calitate
• competență - autoritate, calitate, drept, cădere, destoinicie, capacitate, vrednicie, pricepere
• dibăcie - iscusință, îndemânare, pricepere, măiestrie, abilitate
• talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
• incompetență - nepricepere, incapacitate, nepregătire
• istețime - iscusință, dibăcie, pricepere
• dexteritate - îndemânare, iscusință, dibăcie
• valoare - preț, calitate, însușire, merit, eficacitate, capacitate, rentabilitate, productivitate, sens
• hărnicie - sârguință, râvnă, zel, vrednicie, silință, asiduitate, diligență, destoinicie
• incapacitate - neputință, nepricepere, incompetență

Dex destoinicie

• destoinicie 1 Merit. 2 Cu ~ Pe drept, pe merit. 3 Moștenire. 4 Capacitate intelectuală a cuiva de a izbuti să cunoască, să afle, să înțeleagă, de a-și da seama, de a-și face o idee înțelegere, pătrundere, pricepere, pricepătură, priceput1, pamet. 5 Pregătire, cunoaștere temeinică într-un domeniu. 6 Iscusință, îndemânare, abilitate într-o meserie pricepere, nimereală, nimerie, periliptis, piotimie, precepătură, priceputație. 7 Faptă, îndeletnicire care denotă destoinicie (4).
• DESTOINICÍE Însușirea de a fi destoinic; aptitudine, capacitate, pricepere, iscusință. – Destoinic + -ie.
• DESTOINICÍE Însușirea de a fi destoinic; aptitudine, capacitate, pricepere, iscusință. Femeile au și destoinicie și pricepere ca orice bărbat; democrația le dă și lor toate drepturile. SADOVEANU, E. 25. De-a mea destoinicie să n-ai vreo îndoială. MACEDONSKI, O. II 234. N-am mai slujit eu țării?... Mi-i plin sînu de atestaturi... iacă dovezi... despre destoinicia mea. ALECSANDRI, T. 90.
• DESTOINICÍE f. Caracter destoinic; demnitate. /destoinic + suf. ~ie
• destoinicie f. aptitudine, capacitate.
• destoĭnicíe f. (d. destoĭnic). Vechĭ. Vrednicie. Azĭ. Capacitate, aptitudine. – Maĭ vechĭ dost-, moștenire.
• DESTOINICÍE s. 1. v. capacitate. 2. v. îndemânare.

Sinonimul cuvântului destoinicie

Testează-te!