Sinonime destrăbăla

Cuvântul „destrăbăla” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• corupe - a vicia, a strica, a deprava, a perverti, a degrada
• vicia - a polua, a altera, a corupe, a strica, a deprava
• libertin - depravat, desfrânat, destrăbălat, imoral, afemeiat, stricat, vicios
• corupt - decăzut, stricat, depravat, imoral, destrăbălat, dezmățat, libertin, vicios, pervers
• decădea - a regresa, a scădea, a scăpăta, a se deprava, a se strica
• desfrânat - corupt, depravat, destrăbălat, imoral
• deșucheat - nebun, țicnit, smintit, într-o ureche, dezmățat, destrăbălat, deșănțat, vulgar, trivial
• dezmăț - destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
• viciat - poluat, irespirabil, puturos, alterat, infect, pestilențial, corupt, imoral, depravat
• infect - oribil, rău, mizerabil, viciat, stricat, alterat, murdar, josnic, ticălos
• corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
• degrada - a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a altera, a declanșa, a degenera, a decădea, a dărăpăna
• destrăbălat - corupt, imoral, desfrânat
• deșănțat - imoral, corupt, obscen, destrăbălat, dezmățat, trivial, bizar, ciudat, straniu
• depravat - corupt, imoral, desfrânat

Dex destrăbăla

• destrăbăla 1 A-și pierde moralitatea, corectitudinea a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna, a se dezmăța, a se perverti, a se strica, a se vicia, a se sminti, a se destrăma (12). 2 ( femei) A duce o viață extrem de imorală, lăsându-se dominat de patimi . curvi (5), preacurvi.
• DESTRĂBĂLÁ, destrăbălez, I. A duce o viață imorală, de desfrâu; a avea purtări dezmățate. – Probabil din destrăbălat.
• DESTRĂBĂLÁ, destrăbălez, I. A se deda la o viață desfrînată, a avea purtări dezmățate.
• A SE DESTRĂBĂLÁ mă ~éz intranz. A duce o viață de petreceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se strica; a se desfrâna; a se deprava. /Din destrăbălat
• destrăbăléz (mă) v. refl. (din mă străbălez, auzit de mine în Galațĭ supt forma străbălat, lat. pop. traballare, it. traballare, a dansa mult, a șovăĭ, a se clătina. V. bal, baladă, baĭaderă). Mă stric moralmente, încep a duce o viață desfrînată.
• DESTRĂBĂLÁ vb. v. corupe.
• DESTRĂBĂLA a (se) corupe, a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrîna, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.)
• destrăbălá (destrăbăléz, destrăbălát), – A corupe, a vicia, a perverti. Origine necunoscută. Prezența lui b intervocalic, ca și lipsa mărturiilor vechi, ne fac să credem că este vorba de un cuvînt modern, poate (s)traballare „a oscila”. Nu este posibilă din *disterebellāre (Densusianu, GS, V, 358).

Sinonimul cuvântului destrăbăla

Testează-te!