Dicționar de sinonime
Sinonime desuetudine
Cuvântul „desuetudine” are următoarele sinonime:
desuetudine ( substantiv )
- abandon
- obsolescență
- perimare
Sinonime Apropiate
- părăsi - a lăsa, a abandona, a evacua, a pleca, a înceta, a întrerupe, a renunța, a neglija, a conteni
- părăsit - abandonat, lăsat, ruinat, dărăpănat, pustiu, nepopulat, nelocuit, sălbatic
- prescripție - dispoziție, prevedere, obligație, aviz, indicație, rețetă, anulare, stingere, perimare (jur.)
- lepăda - a arunca, a azvârli, a înlătura, a îndepărta, a abandona, a renunța, a părăsi, a se dezice, a se schimba
- lăsa - a părăsi, a abandona, a renunța, a lepăda, a ceda, a îngădui, a permite, a admite, a învoi
- abdica - a renunța, a abandona
- declina - a refuza, a respinge, a renunța, a abandona, a nu lua asupra, a apune, a scăpăta, a coborî, a asfinți
- pensiona - a se retrage, a abandona, a părăsi (o funcție)
Dex desuetudine
- desuetúdine 1 Ieșire din spiritul vremii demodare, învechire, perimare, uzare. 2 A cădea (sau, rar, a intra) în ~ A se demoda. 3 Încetare a respectării unei legi.
- DESUETÚDINE (În ) A cădea în desuetudine = a ieși din uz, a nu se mai folosi, a nu mai fi obișnuit; a se perima. – Din désuétude, desuetudo, -inis.
- DESUETÚDINE (De obicei în ) A cădea în desuetudine = (despre legi, obiceiuri etc.) a ieși din uz, a nu se mai întrebuința, a nu mai fi obișnuit; a se perima, a se învechi. – Pronunțat: -su-e-.
- DESUETÚDINE Încetare a respectării sau a exercitării unei legi etc. ◊ (Despre legi, obiceiuri etc.) A cădea în desuetudine = a ieși din uz, a nu mai fi folosit, a se perima. .
- DESUETÚDINE ieșire din vigoare a unei legi prin neglijarea ei mult timp. ♦ a cădea în ~ = a ieși din uz, a se perima; a se demoda. (< fr. désuétude, lat. desuetudo)
- DESUETÚDINE f.: A cădea în ~ a ieși din uz; a fi părăsit; a se învechi. /<fr. désuetude, lat. desuetudo, ~inis
- *desuetúdine f. (lat. de-suetúdo -údinis, d. de-suéscere, a dezvăța, a dezobișnui, care vine d. suus, al săŭ). Dezvăț, dezobișnuință, uĭtarea unuĭ obiceĭ, maĭ ales a uneĭ legĭ. A cădea în desuetudine, a fi dat uĭtăriĭ. – Și dis- (lat. dis-).
- dezuetudine f. încetarea unui obiceiu sau unei legi ce nu s’a mai aplicat de mult: a căzut în dezuetudine.
- desuetudine, -ni.