Dicționar de sinonime
Sinonime dezastru
Cuvântul „dezastru” are următoarele sinonime:
dezastru ( substantiv )
- catastrofă
- calamitate
- nenorocire
- năpastă
- prăpăd
- urgie
Alte sinonime:
- flagel
- grozăvie
- pacoste
- potop
- pustiire
- sinistru
- prăpădenie
- blestem
- mânie
- potopenie
- topenie
- pustieșag
- pustiit
- sodom
- prăpădeală
- pierzare
- pustiiciune
- pârjol
- plagă
- nefericire
Sinonime Apropiate
- catastrofă - dezastru, calamitate, flagel, grozăvie, năpastă, urgie, nenorocire, sinistru, pacoste
- grozăvie - nenorocire, calamitate, oroare, flagel, dezastru, năpastă, prăpăd, pustiire, sinistru
- potop - diluviu, inundație, revărsare, dezastru, catastrofă, prăpăd, urgie, noian, mulțime
- tragedie - piesă, dramă, operă dramatică, dezastru, calamitate, catastrofă, nenorocire, durere
- sinistru - oribil, lugubru, odios, groaznic, funest, dezastru, catastrofă, nenorocire
- flagel - nenorocire, dezastru, pacoste, calamitate, boală, epidemie, ciumă
- năpastă - nenorocire, belea, pacoste, necaz, calamitate, bucluc, neplăcere, încurcătură
- blestem - imprecație, maledicție, afurisenie, dezastru, potop, flagel, catastrofă, nenorocire
- calamitate - nenorocire, dezastru
- pacoste - neajuns, bucluc, belea, necaz, neplăcere, mizerie, catastrofă, dezastru, potop
- fatalitate - soartă, destin, ursită, predestinare, menire, nenorocire, nefericire, ghinion, prăpăd
- funest - nefast, dezastruos, catastrofal, nenorocit, trist, jalnic, mizerabil
- nenorocire - nefericire, nenoroc, năpastă, pacoste, belea, necaz, neplăcere, bucluc, încurcătură
- catastrofal - îngrozitor, groaznic, dezastruos, fatal, teribil
- dezastruos - nimicitor, ucigător, înfricoșător, catastrofal, groaznic, pustiitor
Dex dezastru
- dezástru 1 Situație anormală deosebit de gravă (cauzată de un eveniment tragic, natural sau provocat) catastrofă, nenorocire, calamitate, cataclism. 2 (Rar) Pierdere. 3 Stare de mare nemulțumire sufletească sau durere fizică ori psihică a cuiva nefericire, suferință. 4 Nenorocire. 5 Stare de decădere, de degradare a firii umane în raport cu celelalte elemente ale universului. 6 Rău care afectează viața economică și socială dezorganizare, distrugere, ruină. modificată
- DEZÁSTRU, dezastre, Nenorocire mare; catastrofă. – Din désastre.
- DEZÁSTRU, dezastre, Nenorocire mare, catastrofă. calamitate, prăpăd. După dezastrul de la Nicopole, Mircea avea să rămînă singur în fața amenințărilor turcești. IST. R.P.R. 94. Dinu rămase înlemnit, ca în fața unui dezastru ireparabil. VLAHUȚĂ, O. A. 377.
- DEZÁSTRU Nenorocire de mari proporții; catastrofă. .
- DEZÁSTRU nenorocire de mari proporții, catastrofă, calamitate. (< fr. désastre)
- DEZÁSTRU ~e n. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; flagel; urgie; calamitate. /<fr. désastre
- dezastru n. mare nenorocire.
- * dezástru n., pl. e (fr. désastre, it. disastro, d. dis-, prefix privativ și astro, astru, stea, adică „stea defavorabilă”). Catastrofă, prăpădenie, mare nenorocire: dezastru de la Cannae nu înfrînse curaju Romanilor. V. calamitate.
- dezastru, -tre.