Dicționar de sinonime

Sinonime dezavua

Cuvântul „dezavua” are următoarele sinonime:

dezavua ( verb )
  • a dezaproba
  • a respinge
Alte sinonime:
  • blama
  • condamna
  • desolidariza
  • dezaproba
  • înfiera
  • proscrie
  • reproba
  • respinge
  • stigmatiza
  • a se desolidariza
  • a contrazice
  • a blama
  • a condamna
  • a înfiera
  • a proscrie
  • a reproba
  • a stigmatiza


Sinonime Apropiate

  • dezaproba - a condamna, a înfiera, a osândi, a reproba, a repudia, a blama, a dezavua, a nu fi de acord, a contrazice
  • trânti - a doborî, a culca, a pune la pământ, a izbi, a pocni, a respinge, a lăsa, a cădea (la examen)
  • huidui - a ocări, a apostrofa, a vitupera, a insulta, a dezaproba
  • izgoni - a alunga, a goni, a îndepărta, a respinge, a expulza
  • înfiera - a condamna, a osândi, a stigmatiza, a veșteji, a dezaproba, a blama, a reproba
  • alunga - a izgoni, a goni, a fugări, a îndepărta, a înlătura, a elimina, a respinge
  • negație - refuz, respingere, infirmare, dezmințire, contestare, tăgadă, renegare, dezicere
  • blam - înfierare, dezaprobare, reaprobare, vestejire, condamnare
  • condamna - a pedepsi, a osândi, a sancționa, a dezaproba, a blama, a înfiera, a mustra, a vesteji
  • declina - a refuza, a respinge, a renunța, a abandona, a nu lua asupra, a apune, a scăpăta, a coborî, a asfinți
  • descalifica - a compromite, a dezaproba, a dezonora, a reproba, a exclude, a elimina, a înlătura
  • decomanda - a anula, a opri, a refuza, a respinge
  • oprobiu - reprobare, dezaprobare, condamnare, dispreț, rușine

Dex dezavua

  • dezavua / désavouer] ( oameni, idei, acțiuni ) 1 A dezaproba. 2 A condamna. 3 A nu recunoaște. 4 A contesta. modificată
  • DEZAVUÁ, dezavuez, I. A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din désavouer.
  • DEZAVUÁ, dezavuez, I. (Franțuzism) A dezaproba, a se desolidariza de spusele sau de actele cuiva. «Contemporanul» a fost printre primele publicații care au dezavuat atacul lipsit de umanitate al lui Al. Macedonski împotriva lui Eminescu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, 126, 6/4. – Pronunțat: -vu-a.
  • DEZAVUÁ I. 1. (Rar) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva, a se desolidariza de cineva. 2. A pretinde că nu s-a spus sau nu s-a făcut ceva. ♦ A nu recunoaște ceva. .
  • DEZAVUÁ tr. 1. a dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. 2. a refuza să recunoască ceva; a renega. (< fr. désavouer)
  • A DEZAVUÁ ~éz tranz. livr. 1) (acțiuni, vorbe) A declara ca fiind neplauzibil; a dezaproba. 2) A refuza să recunoască pentru sine. /<fr. désavouer
  • * dezavuéz v. tr. (fr. désavouer). Declar că n’am autorizat pe cineva să facă ce a făcut, reprob: a dezavua un ministru plenipotențiar.
  • desavuez, -uează 3, -ueze 3
  • DEZAVUÁ vb. v. blama, condamna, desolidariza, dezaproba, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.
  • dezavua BLAMA. CONDAMNA., DESOLIDARIZA. DEZAPROBA. ÎNFIERA. PROSCRIE. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA.


Sinonimul cuvântului dezavua

Sinonimul cuvântului dezavua


Testează-te!