Dicționar de sinonime
Sinonime dezavua
Cuvântul „dezavua” are următoarele sinonime:
dezavua ( verb )
- a dezaproba
- a respinge
Alte sinonime:
- blama
- condamna
- desolidariza
- dezaproba
- înfiera
- proscrie
- reproba
- respinge
- stigmatiza
- a se desolidariza
- a contrazice
- a blama
- a condamna
- a înfiera
- a proscrie
- a reproba
- a stigmatiza
Sinonime Apropiate
- dezaproba - a condamna, a înfiera, a osândi, a reproba, a repudia, a blama, a dezavua, a nu fi de acord, a contrazice
- trânti - a doborî, a culca, a pune la pământ, a izbi, a pocni, a respinge, a lăsa, a cădea (la examen)
- huidui - a ocări, a apostrofa, a vitupera, a insulta, a dezaproba
- izgoni - a alunga, a goni, a îndepărta, a respinge, a expulza
- înfiera - a condamna, a osândi, a stigmatiza, a veșteji, a dezaproba, a blama, a reproba
- alunga - a izgoni, a goni, a fugări, a îndepărta, a înlătura, a elimina, a respinge
- negație - refuz, respingere, infirmare, dezmințire, contestare, tăgadă, renegare, dezicere
- blam - înfierare, dezaprobare, reaprobare, vestejire, condamnare
- condamna - a pedepsi, a osândi, a sancționa, a dezaproba, a blama, a înfiera, a mustra, a vesteji
- declina - a refuza, a respinge, a renunța, a abandona, a nu lua asupra, a apune, a scăpăta, a coborî, a asfinți
- descalifica - a compromite, a dezaproba, a dezonora, a reproba, a exclude, a elimina, a înlătura
- decomanda - a anula, a opri, a refuza, a respinge
- oprobiu - reprobare, dezaprobare, condamnare, dispreț, rușine
Dex dezavua
- dezavua / désavouer] ( oameni, idei, acțiuni ) 1 A dezaproba. 2 A condamna. 3 A nu recunoaște. 4 A contesta. modificată
- DEZAVUÁ, dezavuez, I. A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din désavouer.
- DEZAVUÁ, dezavuez, I. (Franțuzism) A dezaproba, a se desolidariza de spusele sau de actele cuiva. «Contemporanul» a fost printre primele publicații care au dezavuat atacul lipsit de umanitate al lui Al. Macedonski împotriva lui Eminescu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, 126, 6/4. – Pronunțat: -vu-a.
- DEZAVUÁ I. 1. (Rar) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva, a se desolidariza de cineva. 2. A pretinde că nu s-a spus sau nu s-a făcut ceva. ♦ A nu recunoaște ceva. .
- DEZAVUÁ tr. 1. a dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. 2. a refuza să recunoască ceva; a renega. (< fr. désavouer)
- A DEZAVUÁ ~éz tranz. livr. 1) (acțiuni, vorbe) A declara ca fiind neplauzibil; a dezaproba. 2) A refuza să recunoască pentru sine. /<fr. désavouer
- * dezavuéz v. tr. (fr. désavouer). Declar că n’am autorizat pe cineva să facă ce a făcut, reprob: a dezavua un ministru plenipotențiar.
- desavuez, -uează 3, -ueze 3
- DEZAVUÁ vb. v. blama, condamna, desolidariza, dezaproba, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.
- dezavua BLAMA. CONDAMNA., DESOLIDARIZA. DEZAPROBA. ÎNFIERA. PROSCRIE. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA.