Sinonime dezertor

Cuvântul „dezertor” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• fugar - fugitiv, trecător, fugaci, efemer, pasager, fugit, evadat, dezertor
• fugitiv - trecător, efemer, fugar, sumar, rapid, superficial
• apostat - rebel, renegat, contestatar
• părăsi - a lăsa, a abandona, a evacua, a pleca, a înceta, a întrerupe, a renunța, a neglija, a conteni
• părăsit - abandonat, lăsat, ruinat, dărăpănat, pustiu, nepopulat, nelocuit, sălbatic
• povârnit - înclinat, abrupt, aplecat, în pantă, lăsat, prăvălit
• prișniț - compresă, cataplasmă
• progenitură - descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, copil
• promova - a avansa, a înainta, a progresa, a trece (clasa), a absolvi, a termina
• sacoșă - plasă, săculeț
• coborâtor - înclinat, povârnit, în pantă, descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, epigon
• scorni - a plăsmui, a inventa, a minți, a născoci, a broda, a ticlui, a urzi, a stârni, a isca
• sistematiza - a ordona, a aranja, a clasa, a regulariza
• situa - a plasa, a amplasa, a aranja, a așeza
• situat - pus, plasat, așezat, înstărit, bogat

Dex dezertor

• dezertór 1 Militar care părăsește, în mod nejustificat, unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic). 2 Om care părăsește, în mod laș, o misiune, un loc, o îndatorire
• DEZERTÓR, -OÁRE, dezertori, -oare, și Militar care dezertează. – Din déserteur.
• DEZERTÓR, dezertori, Militar care dezertează. – Din déserteur.
• DEZERTÓR, dezertori, Militar care părăsește fără învoire unitatea sa; persoană care se sustrage de la prestarea serviciului militar; militar care trece la inamic. Dezertorul își ridică genunchiul dintre ierburi și mă privi cu neîncredere. C. PETRESCU, S. 171.
• DEZERTÓR 1. Militar care dezertează. 2. Cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. .
• DEZERTÓR 1. militar care dezertează. 2. cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. (< fr. déserteur)
• DEZERTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Militar care a dezertat. 2) fig. Persoană care trădează (o cauză, un prieten etc.). /<fr. déserteur
• dezertor m. cel ce dezertează.
• * dezertór m. (lat. desertor, d. desertus. V. deșert). Cel care dezertează, transfug.
• dezertor.

Sinonimul cuvântului dezertor

Testează-te!