Dicționar de sinonime

Sinonime dezinvoltură

Cuvântul „dezinvoltură” are următoarele sinonime:

dezinvoltură ( substantiv )
  • naturalețe
  • degajare
  • firesc
  • simplitate
  • spontaneitate
  • nonșalanță
  • natural
  • naturalitate
  • facilitate
  • familiaritate
  • lejeritate
  • ușurință
  • impertinență
  • îndrăzneală
  • lipsă de jenă


Sinonime Apropiate

  • spontaneitate - naturalețe, promptitudine, vioiciune
  • firesc - natural, normal, simplu, obișnuit, degajat, spontan, dezinvolt, necăutat
  • instinctiv - inconștient, automat, natural, firesc
  • nativ - înnăscut, natural, congenital, firesc, curat, pur, nefalsificat
  • natural - elementar, firesc, curat, pur, nativ, frust, genuin, neamestecat, necorupt
  • necăutat - natural, firesc, degajat, spontan, simplu
  • obrăznicie - impertinență, necuviință, sfidare, aroganță, insolență, neobrăzare, prezumție, nerușinare, îndrăzneală
  • degajat - răspândit, exalat, împrăștiat, eliberat, liber, firesc, natural, nestânjenit, lejer
  • prețios - scump, valoros, căutat, afectat, artificial, nenatural, retoric
  • sobrietate - cumpătare, ponderație, simplitate, austeritate, rigorism, moderație
  • temeritate - curaj, îndrăzneală, cutezanță, neînfricare
  • genuin - natural, curat, pur, veritabil
  • împământeni - a naturaliza, a indigena, a încetățeni, a adapta, a aclimatiza, a transplanta
  • încetățeni - a naturaliza, a statornici, a înrădăcina încetează!, termină!, ajunge!, stop!, gata!
  • înlesnire - facilitare, ușurare, favorizare, ușurință, avantaj, favoare, privilegiu, hatâr, sprijin

Dex dezinvoltură

  • dezinvoltúră 1 Acțiune (sau gest, mișcare, ținută ) naturală degajare, (rar) natural, naturalețe, naturalitate, nonșalanță, simplitate, spontaneitate. 2 Îndrăzneală. modificată
  • DEZINVOLTÚRĂ Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală. – Din désinvolture.
  • DEZINVOLTÚRĂ Atitudine sau comportare firească, degajată. Arte, teatre, muzică, sport... erau... metodic și clar expuse. Și toate astea cu o siguranță, o dezinvoltură și o volubilitate încîntătoare. CARAGIALE, S. N. 191. ◊ (Uneori depreciativ) Mințind cu dezinvoltură... cînd voiau ca zvonul pe care-l lansau să prindă repede și sigur. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 247. – Variantă: (învechit) dizinvoltúră (NEGRUZZI, S. I 44)
  • DEZINVOLTÚRĂ Atitudine, purtare naturală, degajată. ♦ (; rar) Îndrăzneală, lipsă de jenă. .
  • DEZINVOLTÚRĂ atitudine, comportare firească, degajată; spontaneitate. ◊ îndrăzneală, lipsă de jenă. (< fr. désinvolture)
  • DEZINVOLTÚRĂ f. 1) Caracter dezinvolt. 2) Comportare dezinvoltă. /<fr. désinvolture
  • dezinvoltură f. turnură plină de grație.
  • * dezinvoltúră f., pl. ĭ (fr. désinvolture, d. it. disinvoltura, d. invólgere, a învălătuci . V. boltă, volbură). Întorsătură, mișcare grațioasă: a minți cu cea maĭ mare dezinvoltură.
  • dizinvoltúră dezinvoltură
  • DIZINVOLTÚRĂ desinvoltură.


Sinonimul cuvântului dezinvoltură

Sinonimul cuvântului dezinvoltură


Testează-te!