Dicționar de sinonime
Sinonime dezinvoltură
Cuvântul „dezinvoltură” are următoarele sinonime:
dezinvoltură ( substantiv )
- naturalețe
- degajare
- firesc
- simplitate
- spontaneitate
- nonșalanță
- natural
- naturalitate
- facilitate
- familiaritate
- lejeritate
- ușurință
- impertinență
- îndrăzneală
- lipsă de jenă
Sinonime Apropiate
- spontaneitate - naturalețe, promptitudine, vioiciune
- firesc - natural, normal, simplu, obișnuit, degajat, spontan, dezinvolt, necăutat
- instinctiv - inconștient, automat, natural, firesc
- nativ - înnăscut, natural, congenital, firesc, curat, pur, nefalsificat
- natural - elementar, firesc, curat, pur, nativ, frust, genuin, neamestecat, necorupt
- necăutat - natural, firesc, degajat, spontan, simplu
- obrăznicie - impertinență, necuviință, sfidare, aroganță, insolență, neobrăzare, prezumție, nerușinare, îndrăzneală
- degajat - răspândit, exalat, împrăștiat, eliberat, liber, firesc, natural, nestânjenit, lejer
- prețios - scump, valoros, căutat, afectat, artificial, nenatural, retoric
- sobrietate - cumpătare, ponderație, simplitate, austeritate, rigorism, moderație
- temeritate - curaj, îndrăzneală, cutezanță, neînfricare
- genuin - natural, curat, pur, veritabil
- împământeni - a naturaliza, a indigena, a încetățeni, a adapta, a aclimatiza, a transplanta
- încetățeni - a naturaliza, a statornici, a înrădăcina încetează!, termină!, ajunge!, stop!, gata!
- înlesnire - facilitare, ușurare, favorizare, ușurință, avantaj, favoare, privilegiu, hatâr, sprijin
Dex dezinvoltură
- dezinvoltúră 1 Acțiune (sau gest, mișcare, ținută ) naturală degajare, (rar) natural, naturalețe, naturalitate, nonșalanță, simplitate, spontaneitate. 2 Îndrăzneală. modificată
- DEZINVOLTÚRĂ Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală. – Din désinvolture.
- DEZINVOLTÚRĂ Atitudine sau comportare firească, degajată. Arte, teatre, muzică, sport... erau... metodic și clar expuse. Și toate astea cu o siguranță, o dezinvoltură și o volubilitate încîntătoare. CARAGIALE, S. N. 191. ◊ (Uneori depreciativ) Mințind cu dezinvoltură... cînd voiau ca zvonul pe care-l lansau să prindă repede și sigur. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 247. – Variantă: (învechit) dizinvoltúră (NEGRUZZI, S. I 44)
- DEZINVOLTÚRĂ Atitudine, purtare naturală, degajată. ♦ (; rar) Îndrăzneală, lipsă de jenă. .
- DEZINVOLTÚRĂ atitudine, comportare firească, degajată; spontaneitate. ◊ îndrăzneală, lipsă de jenă. (< fr. désinvolture)
- DEZINVOLTÚRĂ f. 1) Caracter dezinvolt. 2) Comportare dezinvoltă. /<fr. désinvolture
- dezinvoltură f. turnură plină de grație.
- * dezinvoltúră f., pl. ĭ (fr. désinvolture, d. it. disinvoltura, d. invólgere, a învălătuci . V. boltă, volbură). Întorsătură, mișcare grațioasă: a minți cu cea maĭ mare dezinvoltură.
- dizinvoltúră dezinvoltură
- DIZINVOLTÚRĂ desinvoltură.