Dicționar de sinonime
Sinonime dezmăț
Cuvântul „dezmăț” are următoarele sinonime:
dezmăț ( substantiv )
- destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
- anarhie, dezordine, debandadă, haos, neorânduială
Alte sinonime:
- orgie
- decădere
- perversiune
- pervertire
- pierzanie
- pierzare
- stricăciune
- viciu
- deșănțare
- aselghiciune
- aselghie
- desfătare
- preacurvie
- preacurvire
- preaiubire
- descompunere
- putreziciune
- putrefacție
- putrejune
- bacanală
- libertinaj
- luxură
- scârnăvie
- rușinare
- slobozenie
- slobozie
- zamparalâc
Sinonime Apropiate
- corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
- perdiție - dezmăț, destrăbălare, corupție
- debandadă - dezordine, neorânduială, haos, brambureală, zăpăceală
- decadență - declin, regres, degradare, depravare, corupție, imoralitate
- dezordine - neorânduială, haos, babilonie, debandadă, zăpăceală, harababură, indisciplină, revoltă, răscoală
- haos - dezordine, debandadă, confuzie, babilonie, harababură, abis, hău, genune
- neregulă - dezordine, neorânduială, răvășeală, harababură, debandadă, abatere, eroare, inexactitate, deviere
- brambureală - debandadă, haos, dezordine
- desfrânare - dezmăț, corupție
- desfrâu - dezmăț, corupție, orgie
- anarhie - dezordine, haos, dezorganizare
- răvășeală - dezordine, haos, brambureală
- babilonie - haos, dezordine, aiureală, zăpăceală, încurcătură
- harababură - dezordine, învălmășeală, haos, babilonie, aiureală
- indisciplină - nesupunere, insubordonare, dezordine, anarhie
Dex dezmăț
- dezmắț 1 Comportament plin de excese, de extravaganță destrăbălare, desfrâu, dezmățare (2). 2 Fapte, atitudini care denotă dezmățul (1). 3 (Rar) Exces în desăvârșirea unei acțiuni, a unui fenomen abuz, exagerare. 4 Debandadă. modificată
- DEZMẮȚ, dezmățuri, 1. Purtare nerușinată, dezmățată, imorală; destrăbălare, deșănțare, dezmățare. 2. Debandadă, haos (2), anarhie. – Din dezmăța (derivat regresiv).
- DEZMẮȚ, dezmățuri, Purtare nerușinată, destrăbălare, desfrînare, dezmățare. Ghiftuiți În dezmăț și huzur... DEȘLIU, G. 10. ♦ Debandadă, anarhie. Faptul că se cerea odinioară cel puțin oarecari cunoștințe ortografice... a ținut mult timp pe loc dezmățurile de condei. MACEDONSKI, O. IV 126.
- DEZMẮȚ ~uri n. 1) Viață de plăceri ușoare; purtare desfrânată. 2) fig. Stare de dezordine; debandadă. /Din dezmățat
- dezmắț n., pl. urĭ. Rar. Starea celuĭ dezmățat.
- dezmățá 1-2 (; țesături) A (se) zdrențui. 3 ( oameni) A umbla cu hainele desfăcute, rupte, murdare 4 ( oameni) A duce o viață de dezmăț (1) a se destrăbăla, a se desfrâna, a se deprava. 5 (; bunuri materiale, bani) A risipi.
- DEZMĂȚÁ, dezmắț, I. (Rar) A se destrăbăla. – Din dezmățat (derivat regresiv).
- A SE DEZMĂȚÁ mă dezmăț intranz. rar 1) A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în dezmăț; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se strica; a se deprava. 2) A deveni neglijent, dezordonat; a se deșănța. /Din dezmățat
- dezmăț
- DEZMĂȚ s. 1. v. corupție. 2. v. orgie.
Antonime dezmăț
- Dezmăț ≠ ordine, rânduială
Sinonimul cuvântului dezmăț