Dicționar de sinonime

Sinonime dezmăța

Cuvântul „dezmăța” are următoarele sinonime:

dezmăța ( verb )
  • corupe
  • decădea
  • deprava
  • desfrâna
  • destrăbăla
  • perverti
  • strica
  • vicia
  • a corupe
  • a decădea
  • a duce o viață de plăceri ușoare
  • a trăi în dezmăț
  • a se desfrâna
  • a se destrăbăla
  • a perverti
  • a se strica
  • a se deprava
  • a deveni neglijent
  • a deveni dezordonat
  • a se deșănța


Sinonime Apropiate

  • corupe - a vicia, a strica, a deprava, a perverti, a degrada
  • vicia - a polua, a altera, a corupe, a strica, a deprava
  • libertin - depravat, desfrânat, destrăbălat, imoral, afemeiat, stricat, vicios
  • corupt - decăzut, stricat, depravat, imoral, destrăbălat, dezmățat, libertin, vicios, pervers
  • decădea - a regresa, a scădea, a scăpăta, a se deprava, a se strica
  • desfrânat - corupt, depravat, destrăbălat, imoral
  • deșănțat - imoral, corupt, obscen, destrăbălat, dezmățat, trivial, bizar, ciudat, straniu
  • deșucheat - nebun, țicnit, smintit, într-o ureche, dezmățat, destrăbălat, deșănțat, vulgar, trivial
  • dezmăț - destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
  • viciat - poluat, irespirabil, puturos, alterat, infect, pestilențial, corupt, imoral, depravat
  • infect - oribil, rău, mizerabil, viciat, stricat, alterat, murdar, josnic, ticălos
  • corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
  • degrada - a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a altera, a declanșa, a degenera, a decădea, a dărăpăna
  • destrăbălat - corupt, imoral, desfrânat
  • depravat - corupt, imoral, desfrânat

Dex dezmăța

  • dezmățá 1-2 (; țesături) A (se) zdrențui. 3 ( oameni) A umbla cu hainele desfăcute, rupte, murdare 4 ( oameni) A duce o viață de dezmăț (1) a se destrăbăla, a se desfrâna, a se deprava. 5 (; bunuri materiale, bani) A risipi.
  • DEZMĂȚÁ, dezmắț, I. (Rar) A se destrăbăla. – Din dezmățat (derivat regresiv).
  • DEZMĂȚÁ, dezmățez, I. (Rar) A se destrăbăla. – Din des1- + maț(e).
  • A SE DEZMĂȚÁ mă dezmăț intranz. rar 1) A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în dezmăț; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se strica; a se deprava. 2) A deveni neglijent, dezordonat; a se deșănța. /Din dezmățat
  • DEZMĂȚÁ vb. v. corupe, decădea, deprava, desfrâna, destrăbăla, perverti, strica, vicia.
  • dezmăța CORUPE. DECĂDEA. DEPRAVA. DESFRÎNA. DESTRĂBĂLA. PERVERTI. STRICA. VICIA.


Sinonimul cuvântului dezmăța

Sinonimul cuvântului dezmăța


Testează-te!