Dicționar de sinonime
Sinonime dezmăța
Cuvântul „dezmăța” are următoarele sinonime:
dezmăța ( verb )
- corupe
- decădea
- deprava
- desfrâna
- destrăbăla
- perverti
- strica
- vicia
- a corupe
- a decădea
- a duce o viață de plăceri ușoare
- a trăi în dezmăț
- a se desfrâna
- a se destrăbăla
- a perverti
- a se strica
- a se deprava
- a deveni neglijent
- a deveni dezordonat
- a se deșănța
Sinonime Apropiate
- corupe - a vicia, a strica, a deprava, a perverti, a degrada
- vicia - a polua, a altera, a corupe, a strica, a deprava
- libertin - depravat, desfrânat, destrăbălat, imoral, afemeiat, stricat, vicios
- corupt - decăzut, stricat, depravat, imoral, destrăbălat, dezmățat, libertin, vicios, pervers
- decădea - a regresa, a scădea, a scăpăta, a se deprava, a se strica
- desfrânat - corupt, depravat, destrăbălat, imoral
- deșănțat - imoral, corupt, obscen, destrăbălat, dezmățat, trivial, bizar, ciudat, straniu
- deșucheat - nebun, țicnit, smintit, într-o ureche, dezmățat, destrăbălat, deșănțat, vulgar, trivial
- dezmăț - destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
- viciat - poluat, irespirabil, puturos, alterat, infect, pestilențial, corupt, imoral, depravat
- infect - oribil, rău, mizerabil, viciat, stricat, alterat, murdar, josnic, ticălos
- corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
- degrada - a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a altera, a declanșa, a degenera, a decădea, a dărăpăna
- destrăbălat - corupt, imoral, desfrânat
- depravat - corupt, imoral, desfrânat
Dex dezmăța
- dezmățá 1-2 (; țesături) A (se) zdrențui. 3 ( oameni) A umbla cu hainele desfăcute, rupte, murdare 4 ( oameni) A duce o viață de dezmăț (1) a se destrăbăla, a se desfrâna, a se deprava. 5 (; bunuri materiale, bani) A risipi.
- DEZMĂȚÁ, dezmắț, I. (Rar) A se destrăbăla. – Din dezmățat (derivat regresiv).
- DEZMĂȚÁ, dezmățez, I. (Rar) A se destrăbăla. – Din des1- + maț(e).
- A SE DEZMĂȚÁ mă dezmăț intranz. rar 1) A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în dezmăț; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se strica; a se deprava. 2) A deveni neglijent, dezordonat; a se deșănța. /Din dezmățat
- DEZMĂȚÁ vb. v. corupe, decădea, deprava, desfrâna, destrăbăla, perverti, strica, vicia.
- dezmăța CORUPE. DECĂDEA. DEPRAVA. DESFRÎNA. DESTRĂBĂLA. PERVERTI. STRICA. VICIA.