Dicționar de sinonime

Sinonime dezmierdător

Cuvântul „dezmierdător” are următoarele sinonime:

dezmierdător ( adjectiv )
  • mângâietor
  • afectuos
  • hipocoristic
  • alintător
  • dezmierdat
  • măgulitor
  • drag
  • drăgăstos
  • duios
  • iubitor
  • tandru
  • mângâios
  • cald
  • desfătător

Sinonime Apropiate

  • mângâietor - alinător, dezmierdător, încântător, mângâios, afectuos, duios, tandru, plăcut, cald
  • drăgăstos - iubitor, afectuos
  • galeș - drăgăstos, languros, duios, melancolic, nostalgic
  • languros - galeș, sentimental, melancolic, tandru, drăgăstos
  • cald - fierbinte, arzător, încins, afectuos, afabil, prietenos, cordial, tandru
  • duios - emoționant, impresionant, înduioșător, mișcător, patetic, tulburător, sentimental, iubitor, tandru
  • iubitor - afectuos, afabil, omenos, amator, căutător
  • mângâios - mângâietor
  • afectuos - amical, cordial, prietenos, tandru
  • călduros - cald, afectuos, cordial, pasionat, amabil
  • cordial - afectuos, amabil, prietenos, cald, afabil
  • temperatură - febră, fierbințeală, căldură
  • uda - a înmuia, a umezi, a îmbiba, a mura, a spăla, a scălda
  • vadră - găleată, căldare
  • familiar - apropiat, atașat, accesibil, afectuos, cordial, sociabil, prietenos, obișnuit, uzual

Dex dezmierdător

  • dezmierdător, ~oare 1 ( oameni) Care dezmiardă. 2 ( mâini, degete) Care netezește sau atinge ușor (pe cineva sau ceva) în semn de tandrețe, de dragoste alintător, mângâietor. 3 ( cuvinte) Care exprimă tandrețe, care dezmiardă. 4 (; derivate lexicale) Diminutival. 5 Încântător. 6 Care satisface instinctele sexuale.
  • DEZMIERDĂTÓR, -OÁRE, dezmierdători, -oare, Care dezmiardă; mângâietor, alintător. ♦ Care încântă, care desfată; desfătător. – Dezmierda + -ător.
  • DEZMIERDĂTÓR, -OÁRE, dezmierdători, -oare, Care dezmiardă; mîngîietor, alintător. Mioara... se lipește de el dezmierdătoare. CAMIL PETRESCU, T. II 18. ◊ (Adverbial) Gore se apropiase de cîteva ori de Paler, să-l tragă dezmierdător de păr. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 22. ◊ (Substantivat) dezmierdătoarea zeilor și-a oamenilor. ODOBESCU, S. III 39. ♦ Care încîntă, care desfată vederea. Găseam această frumusețe mai mult dureroasă decît dezmierdătoare. GALACTION, O. I 351. Au ajuns la o poiană verde și dezmierdătoare. ISPIRESCU, L. 193.
  • DEZMIERDĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care dezmiardă; alintător; mângâietor. Mamă ~oare. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește dragoste și căldură sufletească; mângâietor; alintător. /a dezmierda + suf. ~ător
  • desmierdător a. care desmeardă, mângăios: muzică desmierdătoare.
  • DEZMIERDĂTÓR adj. 1. v. mângâietor. 2. v. afectuos. 3. v. hipocoristic.

Sinonimul cuvântului dezmierdător

Sinonimul cuvântului dezmierdător

Testează-te!