Sinonime deznodământ

Cuvântul „deznodământ” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• final - sfârșit, capăt, încheiere, terminare, deznodământ, epilog, fine, ultim, încheietor
• epilog - final, încheiere, fine, deznodământ, concluzie
• încheiere - sfârșit, final, terminare, capăt, fine, concluzie
• fine - sfârșit, final, încheiere
• finalizare - realizare, concretizare, fructificare, încheiere, sfârșit, terminare
• capăt - limită, sfârșit, terminație, cap, fine, extremitate, final, bucată, fragment
• sfârșit - final, încheiere, terminare, capăt, stingere, moarte, deces
• bilanț - rezultat, evaluare, încheiere, socoteală, situație (finală)
• concluzie - încheiere, final, bilanț
• scop - menire, rol, rost, obiectiv, ței, țintă, sens, finalitate, destinație
• suavitate - finețe, delicatețe, gingășie
• ultim - final, din urmă, suprem
• veșnic - etern, nemuritor, nesfârșit, perpetuu, sempitern, mereu, încontinuu, întruna, pururi
• finisaj - definitivare, finisare, încheiere
• frăgezime - prospețime, delicatețe, finețe, gingășie

Dex deznodământ

• deznodămấnt 1 (Rar) Deznodare (1). 2 Soluție (de obicei tragică) a unei situații, a unei încurcături, a unui conflict sfârșit. 3 Parte finală a unei compoziții epice sau dramatice, care aduce soluția conflictului. 4 ~ tragic sau fatal Moarte.
• DEZNODĂMẤNT, deznodăminte, Felul cum ia sfârșit, cum se rezolvă o situație, o încurcătură, un conflict etc. ♦ Parte finală a unei compoziții epice sau dramatice, care aduce soluția intrigii. – Deznoda + -ământ (după dénouement).
• DEZNODĂMÂNT Sfârșit; dezlegare, soluție. ♦ Parte finală care soluționează intriga unei acțiuni dramatice, a unei narațiuni. .
• DEZNODĂMẤNT felul cum se rezolvă o situație, un conflict etc.; soluție. ◊ parte finală care soluționează intriga unei acțiuni dramatice, a unei narațiuni. (după fr. dénouement)
• DEZNODĂMÂNT ~ínte n. 1) Mod de soluționare a unei situații încurcate, a unui conflict. 2) lit. Parte finală a unei opere (literare, epice sau dramatice), care soluționează intriga. ~ tragic. /a deznoda + suf. ~amânt
• DEZNODĂMÎ́NT, deznodăminte, Ceea ce constituie un sfîrșit, aducînd soluționarea unei situații încurcate; sfîrșit, dezlegare, soluție; (în special) parte finală care aduce o soluție situației complicate înfățișate într-o narațiune sau în intriga unei acțiuni dramatice. Nu văd de loc un deznodămînt acestei povești . SADOVEANU, Z. C. 294. În clipa în care... ajunge la certitudinea vinovăției unchiului său, drama în conștiință s-a încheiat și începe deznodămîntul. CAMIL PETRESCU, T. III 506.

Sinonimul cuvântului deznodământ

Testează-te!