Dicționar de sinonime

Sinonime dezorienta

Cuvântul „dezorienta” are următoarele sinonime:

dezorienta ( verb )

Alte sinonime:

Sinonime Apropiate

deruta - a se descumpăni, a induce în eroare, a dezorienta, a înșela, a minți, a amăgi, a trage pe sfoară, a păcăli, a zăpăci
dezorientare - nesiguranță, derută, descumpănire, deconcertare, bulversare
derută - încurcătură, dezorientare
descumpăni - a zăpăci, a dezorienta
dezechilibrat - descumpănit, dezorientat, tulburat, demoralizat, dezaxat, zăpăcit, nebun, dement, alienat
zăbăuc - zăpăcit, aiurit, derutat, năuc
intimidat - speriat, timorat, încurcat, zăpăcit
amețitor - năucitor, uluitor, uimitor, tulburător, zăpăcitor, vertiginos, îmbătător, derutant
bulversa - a încurca, a răsturna, a dezorganiza
deconcerta - a deruta, a dezorienta
deranja - a răvăși, a zăpăci, a răscoli, a învălmăși, a deregla, a tulbura, a stânjeni, a încurca, a jena
poznă - glumă, farsă, ghidușie, șotie, năzbâtie, gafă, încurcătură, boroboață, pocinog
prolix - încâlcit, confuz, neclar, încurcat
strâmtoare - defileu, chei, pas, trecătoare, îngustime, impas, încurcătură, dificultăți, presiune
strâmtorat - stingherit, jenat, încurcat, apăsat, presat

dezorienta 1-2 A face pe cineva să-(și) piardă sau a-(și) pierde direcția, drumul pe care îl are de urmat, ținta pe care o are de atins. 3-4 A nu-și mai da seama sau a face să nu-și mai dea seama de locul în care se află. 5-6 A face pe cineva să(-și) piardă sau a(-și) pierde prezența de spirit, siguranța de sine a (se) zăpăci.
DEZORIENTÁ, dezorientez, I. și A face pe cineva să piardă sau a-și pierde simțul orientării, siguranța direcției etc. ♦ A face pe cineva să piardă sau a-și pierde cumpătul, siguranța de sine, judecata rece și clară; a (se) zăpăci. – Din désorienter.
DEZORIENTÁ, dezorientez, I. și A face pe cineva să piardă sau a-și pierde simțul orientării, drumul pe care urma să meargă etc. ♦ A face pe cineva să piardă sau a-și pierde cumpătul, siguranța de sine, judecata rece și clară; a (se) zăpăci. – Din désorienter.
DEZORIENTÁ, dezorientez, I. 1. A face (pe cineva) să piardă simțul orientării, să nu mai recunoască drumul pe care trebuie să meargă sau căile pe care trebuie să apuce. (Poetic) Învingînd cîmpia, a cărei monotonie îl dezorientase. Oltul își creează un domeniu personal. BOGZA, C. O. 152. 2. A face (pe cineva) să piardă siguranța judecății; a zăpăci, a deconcerta.
DEZORIENTÁ I. 1. A încurca (pe cineva), a-l face să-și piardă orientarea, siguranța locului unde se află. 2. A zăpăci, a ului, a deconcerta. .

Sinonimul cuvântului dezorienta