Dicționar de sinonime
Sinonime dezorientare
Cuvântul „dezorientare” are următoarele sinonime:
dezorientare ( substantiv )
- nesiguranță
- derută
- descumpănire
- deconcertare
- bulversare
Alte sinonime:
- derutare
- încurcătură
- nedumerire
- perplexitate
- zăpăceală
- debusolare
Sinonime Apropiate
- derută - încurcătură, dezorientare
- șovăială - ezitare, nesiguranță, îndoială, preget, codire, cumpănă, oscilare
- zăbăuc - zăpăcit, aiurit, derutat, năuc
- incertitudine - îndoială, nesiguranță
- nehotărâre - ezitare, șovăială, indecizie, pregetare, nesiguranță
- amețitor - năucitor, uluitor, uimitor, tulburător, zăpăcitor, vertiginos, îmbătător, derutant
- aprehensiune - teamă, ezitare, nesiguranță, reținere
- ars - fript, pârlit, pârjolit, păcălit, înșelat, derutat, tras pe sfoară
- deconcerta - a deruta, a dezorienta
- dezorienta - a deruta, a încurca, a zăpăci, a descumpăni, a bulversa
- dubiu - îndoială, nesiguranță, echivoc, suspiciune
Dex dezorientare
- dezorientare 1 Rătăcire. 2 Pierdere a prezenței de spirit nehotărâre, șovăială, nesiguranță, descumpănire dezorienta (3). 3 Imposibilitate a unui bolnav psihic de a se situa în spațiu și timp.
- DEZORIENTÁRE, dezorientări, Faptul de a fi dezorientat, starea celui dezorientat; nesiguranță, șovăială; descumpănire. – dezorienta.
- DEZORIENTÁRE Faptul de a fi dezorientat, starea celui dezorientat; nesiguranță, șovăială.
- DEZORIENTÁRE Acțiunea de a dezorienta și rezultatul ei; descumpănire, uluire, deconcertare. .
- DEZORIENTÁRE acțiunea de a dezorienta; descumpănire, uluire, deconcertare. ◊ pierdere a capacității individului de a-și reprezenta situația în timp și spațiu, de a identifica propria persoană sau a celorlalți. (< dezorienta)
- dezorienta 1-2 A face pe cineva să-(și) piardă sau a-(și) pierde direcția, drumul pe care îl are de urmat, ținta pe care o are de atins. 3-4 A nu-și mai da seama sau a face să nu-și mai dea seama de locul în care se află. 5-6 A face pe cineva să(-și) piardă sau a(-și) pierde prezența de spirit, siguranța de sine a (se) zăpăci.
- DEZORIENTÁ, dezorientez, I. și A face pe cineva să piardă sau a-și pierde simțul orientării, siguranța direcției etc. ♦ A face pe cineva să piardă sau a-și pierde cumpătul, siguranța de sine, judecata rece și clară; a (se) zăpăci. – Din désorienter.