Dicționar de sinonime
Sinonime dicțiune
Cuvântul „dicțiune” are următoarele sinonime:
dicțiune ( substantiv )
- rostire
- pronunțare
- articulare
- intonație
Alte sinonime:
- profora
- debit
- declamație
- elocuțiune
Sinonime Apropiate
- fonetism - rostire, pronunțare, pronunție, sunet, sonoritate (limbaj)
- articulare - pronunțare
- luxație - scrântitură, scrântire, dezarticulare, deplasare, dislocare
- modulație - intonare, intonație, modulare, tonalitate
- accent - ton, intonație
Dex dicțiune
- dícție 1 Mod de a pronunța silabele, cuvintele sau sunetele pronunțare, rostire. 2 Fel de a se exprima și de a așeza cuvintele în frază elocuțiune. 3 Talent de a pronunța clar și frumos un text, de a declama versuri (mai ales în teatru și în oratorie) declamare. 4 Disciplină care se ocupă cu dicția (3). 5 (; dicțiune) Cuvântare.
- DÍCȚIE, dicții, Modul de a pronunța cuvintele, silabele și sunetele. ♦ (În teatru, cinematograf etc.) Arta de a pronunța corect și clar un – Din diction, dictio, -onis.
- DÍCȚIE dicțiune.
- dicțiune dicție
- DICȚIÚNE dicție.
- DICȚIÚNE, dicțiuni, Modul de a pronunța cuvintele, silabele și sunetele. ♦ (În teatru, cinematograf etc.) Artă de a pronunța corect și clar un text. – Din diction, dictio, -onis.
- DICȚIÚNE Modul de a pronunța cuvintele, silabele și sunetele. Niciodată pînă atunci nu auzisem o dicțiune mai corectă și mai plăcută. GHICA, S. A. 124. ♦ (Mai ales în teatru) Arta de a pronunța corect și clar un text. Curs de dicțiune. ▭ ridicîndu-se în fața școlii declamatorii a lui Aristia... preconizează o artă simplă și o dicțiune naturală. SADOVEANU, E. 71. – Pronunțat: -ți-u-.
- DICȚIÚNE Fel de a pronunța sunetele, silabele și cuvintele. ♦ Arta de a pronunța clar și frumos un text (mai ales în teatru). .