Dicționar de sinonime
Sinonime diligență
Cuvântul „diligență” are următoarele sinonime:
diligență ( substantiv )
- poștalion
- sârguință, osteneală, hărnicie, zel
Alte sinonime:
- poștă
- menzil
- olac
- râvnă
- silință
- strădanie
- străduință
- vrednicie
Sinonime Apropiate
- hărnicie - sârguință, râvnă, zel, vrednicie, silință, asiduitate, diligență, destoinicie
- zel - râvnă, ardoare, hărnicie, stăruință, sârguință, strădanie, silință
- strădanie - efort, străduință, sforțare, silință, zbatere, trudă, osteneală, travaliu
- străduință - efort, strădanie, osteneală, travaliu
- trudă - strădanie, efort, osteneală, oboseală, salahorie
- oboseală - osteneală, trudă, chin, istovire, slăbire
- zor - grabă, urgență, febrilitate, însuflețire, sârguință, elan, necesitate, nevoie, strâmtoare
- greutate - povară, sarcină, încărcătură, pondere, dificultate, piedică, opreliște, impas, neajuns
- caznă - chin, suferință, canon, durere, tortură, supliciu, efort, trudă, stăruință
Dex diligență
- diligență1 Trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut transportul regulat de poștă și de călători pe distanțe lungi poștalion.
- diligență2 1 Sârguință. 2 Promptitudine.
- DILIGÉNȚĂ1, diligențe, Trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut transportul regulat de poștă și de călători pe distanțe mai lungi; poștalion. – Din diligence.
- DILIGÉNȚĂ2, diligențe, Sârguință, osteneală; zel, promptitudine. – Din diligentia, diligence.
- DILIGÉNȚĂ2, diligențe, (; latinism învechit) Sîrguință, osteneală.
- DILIGÉNȚĂ1, diligențe, Trăsură mare, acoperită, care făcea (pînă la introducerea căilor ferate și a autotransportului) serviciul regulat de poștă și de transport al călătorilor; poștalion. Drumul e tare și lunecos ca sticla. Diligența merge cu greutate. GALACTION, O. I 468. La zile anumite sta-ntr-o piață O veche diligență-ncăpătoare Cu surugiii sprinteni de-a călare. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 160. Vîrgolici trebuia să sosească de la Neamț cu diligența de 8 dimineața. HOGAȘ, DR. II 131.
- DILIGÉNȚĂ2 (În trecut) Trăsură mare cu cai, folosită la transportul în comun al călătorilor, care mergea mai repede decât trăsurile obișnuite. .
- DILIGÉNȚĂ1 Silință, sârguință. .
- DILIGÉNȚĂ1 silință, sârguință, zel. (< lat. diligentia, fr. diligence)
- DILIGÉNȚĂ2 trăsură mare cu cai, folosită în trecut, la transportul regulat de poștă și călători pe distanțe lungi; poștalion. (< fr. diligence)