Dicționar de sinonime

Sinonime diligență

Cuvântul „diligență” are următoarele sinonime:

diligență ( substantiv )
  1. poștalion
  2. sârguință, osteneală, hărnicie, zel
Alte sinonime:
  • poștă
  • menzil
  • olac
  • râvnă
  • silință
  • strădanie
  • străduință
  • vrednicie


Sinonime Apropiate

  • hărnicie - sârguință, râvnă, zel, vrednicie, silință, asiduitate, diligență, destoinicie
  • zel - râvnă, ardoare, hărnicie, stăruință, sârguință, strădanie, silință
  • strădanie - efort, străduință, sforțare, silință, zbatere, trudă, osteneală, travaliu
  • străduință - efort, strădanie, osteneală, travaliu
  • trudă - strădanie, efort, osteneală, oboseală, salahorie
  • oboseală - osteneală, trudă, chin, istovire, slăbire
  • zor - grabă, urgență, febrilitate, însuflețire, sârguință, elan, necesitate, nevoie, strâmtoare
  • greutate - povară, sarcină, încărcătură, pondere, dificultate, piedică, opreliște, impas, neajuns
  • caznă - chin, suferință, canon, durere, tortură, supliciu, efort, trudă, stăruință

Dex diligență

  • diligență1 Trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut transportul regulat de poștă și de călători pe distanțe lungi poștalion.
  • diligență2 1 Sârguință. 2 Promptitudine.
  • DILIGÉNȚĂ1, diligențe, Trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut transportul regulat de poștă și de călători pe distanțe mai lungi; poștalion. – Din diligence.
  • DILIGÉNȚĂ2, diligențe, Sârguință, osteneală; zel, promptitudine. – Din diligentia, diligence.
  • DILIGÉNȚĂ2, diligențe, (; latinism învechit) Sîrguință, osteneală.
  • DILIGÉNȚĂ1, diligențe, Trăsură mare, acoperită, care făcea (pînă la introducerea căilor ferate și a autotransportului) serviciul regulat de poștă și de transport al călătorilor; poștalion. Drumul e tare și lunecos ca sticla. Diligența merge cu greutate. GALACTION, O. I 468. La zile anumite sta-ntr-o piață O veche diligență-ncăpătoare Cu surugiii sprinteni de-a călare. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 160. Vîrgolici trebuia să sosească de la Neamț cu diligența de 8 dimineața. HOGAȘ, DR. II 131.
  • DILIGÉNȚĂ2 (În trecut) Trăsură mare cu cai, folosită la transportul în comun al călătorilor, care mergea mai repede decât trăsurile obișnuite. .
  • DILIGÉNȚĂ1 Silință, sârguință. .
  • DILIGÉNȚĂ1 silință, sârguință, zel. (< lat. diligentia, fr. diligence)
  • DILIGÉNȚĂ2 trăsură mare cu cai, folosită în trecut, la transportul regulat de poștă și călători pe distanțe lungi; poștalion. (< fr. diligence)


Sinonimul cuvântului diligență

Sinonimul cuvântului diligență


Testează-te!